Emilia Avram (Mămuca Emi) din Curtuiușu Mare a fost probabil singura femeie din Țara Chioarului care cânta la ceteră. În acordurile amintirilor, Mămuca Emi deapănă o întâmplare din vremea războiului pentru Corina Isabella Csiszár de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş.
„Eram la casa bătrână, cu coptiii mici, gemini; n-am putut mere nicări cu ei. Bărbatu’ şi cu socru’ o fo’ ieşiţi cu vacile, din sus. O coborât nemţî di pă deal şi acoale la vecinu’ şi-o făcut ei cazarea lor, cu cai, cu căldările cu mâncare, tătă armata, numa’ o înnegrit acolo odoru’ cela: «Doamne, de or veni aci, ce m-oi face şi cum a hi?» Aud zgomot mare cu cai, cum coboară şi cum bat. La vecini plin de nemţi, m-am înfricat. Gândesc, stau aci, nu mă duc nicări. Dacă Dumnezo m-a feri şi oi rămâne, bine, dacă nu, nu. Da’ pă mine să mă omoare întâie, eu nu vreau să văd cum îi omoară pă coptii întâie. O femeie şi-o fost adusă porcu’ la noi în coteţ. Că s-o temut că i l-a împuşca şi l-o adus mai lăturé din drumu’ principal.
Să apropie un neamț mare. O tăt cerut de la mine un vas să-şi facă tocană. Io n-am ştiut că ce zâce, că o cerut în limba lui. Luaţi ce vreţi, numa’ mă lăsaţi în pace şi i-am arătat de unde să ia. Când o ieşit din casă neamţu’, o văzut un laboş de hier, cu tocană, cum o fo’ făcută soacră-mea dimineaţă să prândzâm. Şî când l-o văzut, acela i l-o trebuit şi o luat laboşu’.
Api io l-am temat la leagăn, erau amândoi coptiii în leagăn, prunc şi fată. Am făcut cu mâna şi m-am cântat. Că n-am putut fi cu voie bună. El atunci o făcut: «tata căput?». Asta am înţăles-o io, că căput îi mort. Io am zâs căput, da’ nu era, că era dus cu vacile. Şi mnică nu mi-o făcut.
O vinit altu’ după el şi s-o băgat în coteţu’ unde o fo’ porcu’. Am văzut că să apleacă la cizmă şi scoate un cuţât mare și taie porcu’. Şi s-o dus la altă casă, o făcut prânzuieli, o fript porcu’ şi l-o mâncat. Şi biata femeie văduvă o rămas fără porc”.
CITEȘTE ȘI:
