Despre cum se făcea curățenie la țară în Săptămâna Mare și despre vâltori aflăm azi de la cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş.
„Făceu curățănie, era rudă la orice săracă erau un lipideu, două pă rudă. Să spăla tăt ce era pă rudă, că îs tăte grămadă, puse una păstă alta, trebe spălate, răsuflate că le mănâncă moliile. În cergă și lipideu nu intră aeru.” (Maria Ștețiu, 57 ani, Mănăstirea)
La începuturi, vâltorile au fost folosite pentru spălarea lânii de oaie. De aceea vâltorile au fost asociate, în special, cu zonele în care preocuparea principală era creșterea animalelor, mai ales creșterea oilor. Orice gospodină știa că grăsimea de oaie se curăța cel mai bine cu apă rece. Astfel, apa rece care cade peste țesăturile din lână sau peste lâna netoarsă scoate orice urmă, orice pată de grăsime.
„Tătă lumea o vânturat demult. Erau sfetăre de lână, erau cerge, erau purici, api mere cu ele la vâltoare. De aieste groase de lână nu putei spăla decât la vâltoare. Nu pe erau multe vâltori, două, tri înt-un sat. Și să plăte la cine grije de ele. Că mai trebe reparate, să mai rump scândurile. Ducei sopon de casă din ăla ce-l făcem din porc, din unsoare de porc. Punem cerga odată, o scotem și o soponem și api avem perie, de nu, i-am dat drumu așe iară acolo. Lână, țoluri, țeptare ducem. Le mai și lăsam acolo să să usuce. Merem cu caru să le ducem sau cu căruțu. Și de-a umăr am dus pă rudă de căptiță, una nainte, una napoi și ruda plină de haine.” (Anuța Burnar, 76 ani, Mănăstirea)
Sursa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş. Text: Corina Isabella Csiszár. Credit foto: Gabriel Motica
CITEȘTE ȘI: Tradițiile și frumusețile Maramureșului, la expoziție în Belgia
