”Am început să promovez covoarele tradiționale la târguri de când eram în clasa a VIII-a”, așa începe povestea Iuliei Corău din Botiza.

Despre Iulia Corău, una dintre priceputele țesătoare ale Maramureșului, scriu azi cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş.

”Am început să promovez covoarele tradiționale la târguri de când eram în clasa a VIII-a. Atunci, doamna directoare Victoria Berbecar m-o trimis la Sighetu Marmației la Cântarea României, unde am obținut locul I”, își amintește țesătoarea de covoare.

”La noi toate femeile știu să țasă, dar nu toate știu să vopsească lână. Doamna Berbecaru o învățat și alte femei să vopsască, mai ales cele care o ajutau. Așa am învățat și eu, ajutând”, explică țesătoarea. ”De la bunica știu să vopsesc cu coajă de nuc, cu sunătoare, coajă de ceapă, coji de arin, erau mai mult nuanțe de maro. Mai demult se vopsea în culori mai închise. Alea le-am învățat de la bunica, celelalte de la Victoria Berbecar”, merge povestea Iuliei Corău mai departe.

Dar nu doar culorile sunt importante pentru covoarele tradiționale: ”Țesem motive specifice zonei noastre: muncile câmpului, fântâna cu cumpănă, femeie cu zadie, cerbul, bradul, roata soarelui sau roata norocului care apare și pe porțile maramureșene, hora satului, triunghiul, instrumente precum hreabănul cu care se culeg afinele, furca, florile câmpului, ciobanul cu oi etc. Fiecare element de pe covor are povestea lui… ”

Povestea Iuliei Corău este disponibilă aici.

Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş (text din Memoria Ethnologica, Meșteșuguri, autor: Maria Mirela Poduț; foto credit Marius Marian)

CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | ”Ca opinca nu-i nimica”, zice Gheorghe a lu’ Dan din Bârsana
Cât îi Maramureșu’ | Pită de casă după cea mai veche rețetă…
Cât îi Maramureșu’ | Dormit-ați pe strujac?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.