”Toată lumea la furcituri și apoi avem ospăț și joc”, strigă Gabriel Motica și lumea-i ascultă chemarea la claca din Aspra.
Povestea clăcii de făcut fân din Aspra o istorisește Rada Pavel de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş.

Așa aflăm că gazdele, Roxana și Gabriel Motica, nu sunt originari din Aspra, ci sunt băimăreni. Dar în Aspra au șură și pământ. Iar la chemarea lor au răspuns clăcași nu doar din Aspra: ”O venit clăcași din Preluci, și din Vima, și din Suciu de Jos, și din Rogoz, și din Groșii Țibleșului, reuniune de sate, ce mai, clacă pan-regională o avut loc”, reface Rada Pavel ”geografia” participanților la eveniment.
Preotul și profesorul Nechita Florian, născut în Preluca Nouă în 1950, deapănă amintiri: ”Clăcile s-o făcut din rațiunea de a se ajuta unii pe alții. Am prins clăci, la care am participat eu însumi. Dar la fân se făceau mai puțin, mai mult se făceau la coasă și la secere. Mai ales marii proprietari de pământuri chemau oamenii în clacă. No, și veneau… vecini, prieteni, cunoscuți. De obicei, clăcile erau însoțite de muzică, de ceterași și la sfârșit se dădea masă și după masă era joc”.
Nu a decurs după alt scenariu nici claca din Aspra: ”Toată lumea la furcituri și apoi avem ospăț și joc”, strigă gazda. Și se ține de cuvânt: după ce furciturile-s gata, începe ospățul în „șura burdușită de plăcinte, pancove, sarmale, cozonaci, pită de mălai, pălincă și muzicanți care cântă, cântă și oameni care joacă, joacă. Îmi imaginez că așa era jocu la șură pe vremuri”.
Povestea completă spusă și ilustrată de Rada Pavel o găsiți aici.
Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş (credit foto: Rada Pavel)
CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | Din drag de cămeșă
Cât îi Maramureșu’ | ”Ca opinca nu-i nimica”, zice Gheorghe a lu’ Dan din Bârsana
Cât îi Maramureșu’ | Jocul satului în Poienile Izei