Elena Ștefan din Lăpuș face ”zgărzi” înnodate. Pe vremuri toată lumea știa să împletească ”zgărzi”, dar era greu să faci rost de mărgele. Azi sunt mărgele, dar cine stă să le mai împletească?!
”Noi le zicem zgărzi”
”Noi le zicem zgărzi. Eu nu am două de-un fel. Nu mă îndemn să le vând”, îi mărturisește Elena Ștefan din Lăpuș reprezentantei Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş, Maria Mirela Poduț.
”De când am fost pă clasa a IV-a, de la 10 ani tăt lucru de-aieste. Cu mâna e mai fără spori, cu gherghefu faci mai repede. Mie îmi plac aieste înnodate că nu-i așă țapână, îi mai moale, e mai plăcută când o porți”, intră în detalii lăpușanca.
”Purtau fetele la grumaz și feciorii la clopuri”
Cu ochii la mărgele, gândul îi fuge în trecut: ”Demult tătă lumea știa face. Dar era greu să faci rost de mărjele. Le luai la schimb pă cârpe. La o deca de cârpe, primeai o linguriță de mărgele. Cârpele erau bucăți de material, cum să sfârticau poalele, cămeșile. Am multe zgărdane cu mărgele de atunci. Purtau fetele la grumaz și feciorii la clopuri. Zgărdanele mai mândre, mai late, le purtau fetele la joc și când erau mirese. În zî de lucru, le foloseau pe cele mai înguste”.
În Lăpuș, se poartă zgarda „cu păsări”, destăinuie Elena Ștefan specificul locului: ”Așa am știut noi din veci, rar cine face alt fel de zgardă la clop. Când mere la joc, fiecare fată avea zgărdan cu model, fie că i-o rămas de la bunica, ori de la mamă. Când erau mirese, să năcăjau să-și facă una nouă. Apoi aflau pă la bătrâni un model mai vechi, să fie unic și aibă zgardă mândră”.
✍️ Povestea toată scrisă de Maria Mirela Poduț, aici.
Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş (credit foto – Marius Marian)
CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | Mărie Rednic din Oncești: ”Atunci ce-ai făcut cu mâna ta, ai avut”
Cât îi Maramureșu’ | ”La noi toate femeile știu să țasă, dar nu toate știu să vopsească lână”, spune Iulia Corău din Botiza
Cât îi Maramureșu’ | ”Ca opinca nu-i nimica”, zice Gheorghe a lu’ Dan din Bârsana