Cum se construiau casele odinioară? Ne spun cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş. Ne-o spun într-un belșug de cuvinte meșteșugite, învelite într-o catifea neaoșă.

”Când să construia o casă, se bătea un țăruș, un ștei și de aici se înălța casa, atâta de lată sau atâta de lungă. Avea două căși și tindă. Se făcea șpori din lut, nu de ser, și cu hudă, unde era băgat un cuptioraș de aiesta și jos rămânea un loc gol unde dormea mâțu’. Fodomentul s-o făcut mai încoa un ptic, din ptiatră calcaroasă. Nu se începea construcția în zi de sărbătoare cât de neînsemnată, nu se începea vinerea, fiindcă în foarte multe cazuri vinerea nu să lucra deloc. Zicea că lucrul vinerea este aducător de furtuni. După ce să săpa fodomentu, să începea construcția casei și nu se făcea casa prea înaltă. Într-un colț de la fundație să punea într-o basma, înt-o zadie, două căciulii de ai și o filă dintr-o cărticică de rugăciuni și după aceea să zidea. Zidu să făcea din lemn, talpă în față și după casă și crestul, șeși de lemn la care li să făcea o gaură în talpă, bătută cu dalta, să sculau în pticioare și pă ei să puneau cununi. La șezi li se făcea un jgheab și acolo să băgau bârne. Se băteau lețuri și să liptea cu lut frământat cu paie. Acoperișu era tăt din lemn și învelit cu șindrilă.”(Colecția Corina Isabella Csiszár, Nicolae Păuna Scheianu, Felician Săteanu, Alexandru Chioran, Florin Avram, Memoria Ethnologica, Nr. 21-23)

”Trebuia să cunoști piatra de apă pentru casă și ce materiale să iei. Fundația trebuia săpată supt nivelul înghețului, de la 60-80 de adâncă, că altfel o scula jeru. Și bagi ptiatra care-i mai puternică și mai mare. Și una lângă alta, să nu joace între ele. E interesant de lucrat pă fundația în pământ. Am făcut căși de lemn, am luat-o de la temelie, de la piatră, eu am băgat cu mâna mea tătă piatra. La noi, când să construia casă, se punea capu de la găină, tămâie și un grăunte, două de ai ori la ce colț când începi lucrarea. Se zice că se face cap de casă, ca să nu ceară casa pe cineva, cap de om și să moară cineva. Nu aveai voie să începi să faci casă duminica și vinerea că demult vinerea se ținea ca o zi de sărbătoare, ca duminica.” (Colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica, Nr. 68 – 69)

Sursă informații: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan”. Credit foto: Florin Avram

Citește și: Anul Tigrului de Apă | Puternic cu adevărat este acela care se…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.