Cât îi Maramureșu’ | De-ale metehăului

Despre un ritual aparte întâlnit în Maramureșul istoric în noaptea Bobotezei sau de Sântion, și anume Metehăul, ne povestesc cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan”.

Cu rol de pețitor, tinerilor necăsătoriți li se confecționează o păpușă din paie, de statură umană, acest obicei având un caracter premarital. Păpușa, îmbrăcată cu haine femeiești sau bărbătești, se agăța într-un pom sau în locuri greu accesibile, dar cât mai la vedere, în apropierea casei celor vizați sau în apropierea bisericii. Aceste păpuși se confecționau din paie de grâu, ovăz sau pănuși.

„La Săpânța feciorii se adunau în gașcă și fiecare din gașcă avea câte o mândruță. Și fiecare se punea la mândruța lui de pețitor. Să urca pă poartă sau într-un copac din fața casei, dacă nu, să urca pă gard. Ceilalți din gașcă intrau în casă și fata trebuia să meargă să caute pețitorul. La care n-avea drăguț sau era mai urâcioasă, nu să punea nime. Dacă eu îi făceam ceva figuri la drăguțu meu sau l-am înșelat sau m-am uitat la altu, el ca să să răzbune să ducea și punea o moimă. Făcea un om de paie și atașa și o scrisoare în care scria cine știe ce prostii. Și îl agăța de regulă într-un nuc să vadă lumea. Se dă jos de fată ca să nu-l vadă nime, noaptea pândesc și fata și părinții, ca să-l ia de acolo. Că altfel, numa te trezai că toată lumea să uită în sus să vadă ce-i acolo”. (Colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica, nr. 66-67)

Se întâlnește acest ritual și în Budești: „Puneam babe și moși. Să scula feciorii dimineață tare, să să uite, să ieie baba, să nu margă altu să citească. Api tot felul scriau. Și mie mi-o pus pețâtor, pă fântână-n drum. L-am adus și atâta l-am jucat. Și să știți că-n anu cela m-am măritat. Cela de obdiele, îl aduce pă cela de ptele. L-am dus în casă, l-am pus după masă, l-am cinstit. Înconjori masa cu metehăul”.

Fetele cărora le era destinată păpușa nu aveau voie să o ardă sau să își bată joc de aceasta, ci din contră, erau obligate să o coboare din pom, să o ducă în casă cu mare cinste și să o așeze la masă, pentru a le fi de bun augur. În caz contrar, există credința că necinstirea metehăului ar atrage sărăcia și necazurile.

La Văleni metehăul era acceptat cu bucurie de către fată, existând speranța că se va căsători în acel an. „Fetele abia așteaptă să vadă un metehău pus.” Metehăilor li se așază în buzunar o poezie satirică. (Colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica, nr. 64-65)

Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” (text – Corina Isabella Csiszár)

CITEȘTE ȘI: Cât îi Maramureșu’ | Să nu împrumuţi nimic de lângă casă

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.