O privire înspre lada de zestre au aruncat azi cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş. Ridicăm și noi capacul, să vedem ce descoperim.
Confecționată din lemn, lada de zestre rămâne una dintre cele mai importante piese din gospădăria țărănească. ”Se ținea la capătul laiței și conținea zestrea fetei de măritat sau pe cea a femeii căsătorite. După nuntă, mireasa aducea lada de zestre la casa mirelui, încărcată cu îmbrăcămintea, fățoile, ștergarele, lipideauăle, cergile lucrate manual”, menționează Corina Isabella Csiszár – referent etnolog.
”Dacă avea mireasa ladă, punea acolo cerge și tot. Dar în prima zi ducea mireasa așternutu, să să culce-n lipideu ei și în perinile ei. Să să drăgostea pă cele noi”, se arată în Memoria Ethnologica – Tradiții din Breb (Colecția Corina Isabella Csiszár, Florin Avram).
Să nu credeți că nu sunt menționate și pățanii cu lada de zestre. Răsfoim aceeași sursă: ”La cineva am auzit că n-o avut mireasa atâta zestre și o pus ptietri în ladă. Și s-o dus cu caru după ie și n-o mai putut-o rădica de jos. Pă când o ajuns acasă, o fo bolovani”.
Erau reguli legate de zestre, câteva clarificări vin în Memoria Ethnologica – Obiceiuri din Sârbi (Colecția Maria Mirela Poduț, Corina Isabella Csiszár): ”Despre zestre se discuta când méréu părințî, îi dădea un pământ sau ce îi dădea de zestre. Fecioru primea ca zestre car, boi, oi, iar fata primea vaci, oi, care-o stat mai bine îi dădeau și fetei o pereche de junci. Când veneau di pă sate, aducéu zestrea cu caru cu boii după nuntă la o săptămână”.
Povestea întreagă o descoperiți aici.
Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş (credit foto – Florin Avram)
CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | ”O fo frumos pă vremea noastră” sau amintiri de la șezătorile de altădată
Cât îi Maramureșu’ | Povestea unui covor care a bătut suta de ani
Cât îi Maramureșu’ | Dacă vei fi întrebat ”Da-ți-oi vro doi pumni?”, nu fugi: vei fi omenit!
