Tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă s-au păstrat în țările Maramureșului, dar vremea și vremurile au generat modificări mai discrete sau mai semnificative. Obiceiul colindatului, însă, a rămas unul dintre cele mai bine păstrate. Descoperim azi, alături de Monica Mare – manager al Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș -, Crăciunul în Țara Chioarului.
”Slobod îi a colinda?”
”Pregătirile pentru Sfânta seară de Crăciun se fac și astăzi încă de când intră postul Nașterii Domnului. Pruncuții învață colindele mai scurte și mai ușoare de la părinți sau bunici, copiii mai mărișori se adună în grupuri și repetă colindele care vestesc prin versuri pline de bucurie Nașterea Prucului Sfânt: «Astăzi s-a născut Hristos / Mesia Chip luminos / Lăudați și cântați și vă bucurați!»”, explică Monica Mare.
Colindatul începe de obicei la lăsarea serii, când ”se aprinde loampa”, cum zic bătrânii satelor. ”Purtând peste umăr straiță, pruncuții colindă din casă în casă, iar înainte de a începe colinda, ei întreabă gazda: «Slobod îi a colinda?» / «Veseli-ti gazdă?» / «Primiți colinda?»” etc., iar gazda răspunde: «Slobod, slobod!», «Veseli, veseli!», «Primim, primim!».
După ce colindă, în unele zone se spune și o mulțămitură: «Șede ursu pă butuc / Dă-mi colacul să mă duc / De mi da, de nu mi da / La fereastră nu ți-oi sta / Că mi scurtă gubița / Și mă tem c-oi îngheța». Colinda este răsplătită cu pomene (colaci), mere, nuci, iar în ultimii ani copiii primesc și dulciuri sau bani. La plecare, se spune și o urare: «Câți cărbuni în vatră / Atâția pețitori la fată!», «Câte aștii la tăietor / Atâția prunci după cuptor!», «Câte pene pă cocoș / Atâția prunci burduhoși!», «Câte ptietri pă râu / Atâtea ciubere de grâu!»”, detaliază managerul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
Copiii mai mici ies primii la colindat și, de obicei, colindă în zona lor, pe la vecini și rude, până obosesc. Sau straița devine prea grea…
Următorii ies la colinda holteii, iar apoi familiile
După slujba din seara de Ajun, e rândul holteilor să umble a colinda. Monica Mare menționează: ”În unele sate feciorii umblă cu fetele împreună și colindă până dimineața când se vede de ziua sau uneori de la colindat merg direct la biserică la slujba din Ziua de Crăciun. În satul Săsar, unde era obiceiul ca fetele să aștepte feciorii să le colinde, se mai păstrează încă o strigătură pe care o ziceau feciorii: «Dacă trece Sântion / Fetele noaptea nu dorm / Că tot stau și se tot uită / Pe la uși pe la ferești / Să vadă pe uliță cine vine / – O, mamă, iară nu bine nime la mine / Iară am rămas numa’ singură cu tine / – Taci, fată, și fetește și că eu am fetit / Până tată-tău o venit!» (Rodica Băbuț, 63 ani, sat Săsar)”
De pe la miezul nopții merg la colindat în grupuri familiile căsătorite. Și colindă până dimineața ”când se stinge loampa” ca să apuce să doarmă câteva ore înainte de a merge la biserică.
Colindătorii sunt răsplătiți și astăzi ca odinioară cu bucate din carne de porc specifice Crăciunului: cârnaț, jumări, slănină, cu colaci, prăjituri și cozonac și cu vin sau țuică.
Copiii mai micuți merg în ”pt’iez”
”În unele sate din Țara Chioarului, în special în zona Prelucilor, o zonă unde influențele modernității au pătruns mai greu, se mai păstrează și astăzi umblatul cu Irodul sau Viflaimul. În ziua de Crăciun, copiii mai micuți care nu umblă în seara de Ajun, merg în «pt’iez» (tez), pe la câteva case din vecini unde primesc «pupi». «Pt’iezarii», fiind mai micuți, nu colindă, spun doar, după puterile lor, câte o mulțămitură prin care urează gazdei bine, sănătate și prosperitate”, precizează sursa citată.
Mai multe detalii, aici.
Sursă foto: Consiliul Județean Maramureș
CITEȘTE ȘI:
Începe azi a XVI-a ediție a evenimentului ”Crăciun în Maramureș”
