O nouă povestioară cu inepuizabil farmec de Maramureș o aflăm de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan”.

Anuța Șimon, din Sarasău, locuiește singură, pe drumeagul pădurii de conifere ce îi învăluie căsuța ca desprinsă din povești, cu mirosu-i îmbietor și proaspăt. Mătușa Anuța mărturisește că nici acum, la cei 83 de ani ai săi, nu știe ce înseamnă „a șide”.

Este o femeie pricepută, mâinile ei cele dibace noaptea coseau cu migală cămăși cu modele înflorate. Acum s-a oprit un pic din lucru, să stea în povești.

„Cosem la băieți cămeși țărănești cu pomnișori. Gătam acele. Țesăm la fimei. Am avut bugătă cânepă și am lucrat cu ie cât îi lume. La aieste de tăte dzâle nu făcem model, numa le cosăm rubățuri (îndoituri pentru a nu se destrăma). Și le îndoiem și le cosăm rupturiță. Păntru cele de sărbători, punem un fir de tort și unu de bumbac, să sie mai mândre și mai albe cămeșile. Și api le spălam, tăiem cu ciuru și făcem pomnișori și gulere la feciori. Făcem cu albu și cu galbân la gulere, la mâneci, cheotori. Am făcut tri flori la cămeșă, m-am dus iar am făcut tri, după ce am gătat aieste cârligături, api am tăiet. Am luat cu acu și am scos tăt câte două fire și am cusut tăt așe câte două fire. Să pun toldelele, pă toldele facem colții ieștia. Și după ce am gătat colții, fac cârligături cu acu. Găurițele se fac cu albu. După ce o gătat tăt huc, o încrețâm cu ață, 4-5 încrețâturi cât să ptică aici ningătă. După ce am gătat de încrețât, cât de largă vrei, atunci coasem mânecile cătă toldea. Și le coasem cătăolaltă și îs gata. Și punem și ciucalauă. Și la feciori împlete tri ciucalauă pă jedite.”

Sursă informații: Iza Corina Csiszár / Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan”. Foto: (c) Florin Avram

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.