Despre cum se pregăteau pruncii satului de colindat povestesc astăzi cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş.
În serile friguroase de iarnă, copiii se adunau în jurul bunicilor, părinților, pentru învăța cât mai bine corindița, pregătirile fiind mai intense în preajma Crăciunului. Acest fel de învățare e vechi și s-a transmis din generație în generație prin tradiție. S-au transmis astfel, peste veacuri, frumoasele noastre colinde străvechi.
”Coconii de-abia așteptau să umble cu colinda, să capete câte oarece. (…) Coconii învață colindele la o casă. Colindele le învață sub comanda unuia mai bun de gură, mai ocoș. Erau câte cinci, șase într-o echipă. Repetițiile se făceau la o casă care-i mai aproape de tăți din grup. Spre seară se repetă, de două ori pe săptămână, câte două-trei ore.” (Pamfil Bilțiu, Calendarul Popular, vol.II)
Sursă informații: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş / Maria Mirela Poduț. Foto: (c) eZiarultău
