Cât îi Maramureșu’ | Amintiri despre mersul la școală pe vremuri

Cum era pe vremuri la țară cu mersul la școală? Ne spun cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan”. 

Când era cald mergeam desculț la școală. Apoi cum erau băncile făcute pă niște hieră așă, stăteam cu picioarele pe ele, ne plăcea că erau hierăle reci. Când venea frigu și iarna, umblam cu optinci și cu obdiele de lână. Când vinem de la școală punea mama apă pă sobă să se încălzească și țâneam picioarele în apă caldă, apă cu sare. Era on fel de pânză așă țapână din care se coseau pantaloni. Vara umblam cu izmănucă. Apoi pticam pă jos și pân tină, să înverzău de iarbă și nu să spălau. De merinde să punea pită de mălai de avei, de nu, nu-ți punei. (De la Irina Ștefan, 68 de ani, Lăpuș)

Umblu vacile pă imaș și când mergeam la școală și era tină pășeam pântre urmele de la vaci. Merem cu opinci și cu obdiele. Vara numa desculț umblam păstă tăt. Ne mai făceam optinci cu obdiele de pânză ca să nu călcăm în pocireși. Eram tăt sânge în vârfu degetelor cum dădeam în ptietri. (De la Ion Pleș, 70 ani, Ieud)

Sursa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” (text – Maria Mirela Poduț; credit foto – Felician Săteanu)

CITEȘTE ȘI: Cât îi Maramureșu’ | ”Nu-i bunătatea ceie naturală ce era demult…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.