Despre un rapsod aparte al Maramureșului ne povestesc cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan”: Gherasim Cârtiță, din Costeni.
Pe lângă talentul său înnăscut într-ale muzicii, a fost foarte cunoscut și apreciat ca meșter în construcția caselor și fântânilor. „Am construit vo patruzăci de case aci în sat, fără ce am mai făcut prin alte părți. Am fo foarte căutat. De la armată am venit acasă, acolo am învățat zâdăria. Și am luat diploma, m-am străduit și am ieșit printre primii și am fo foarte văzut și foarte căutat și m-o chemat înapoi. Amu nu să mai construiesc case ca înainte. Dacă ați fost pân sat ați mai văzut case, da nu cu goz (paie) acoperite, ci cu draniță. Și mai sunt pă dealuri. Și-o făcut oamenii care o avut pământ, case mai sus pentru animale. Satu aiesta o fo sărac, lipsât de toate.
Trebuia să cunoști piatra de apă pentru casă și ce materiale să iei. Fundația trebuia săpată supt nivelul înghețului, de la 60-80 cm de adâncă, că altfel o scula jeru. Și pă beserică cât îi de mare are jeru puterea de a o scula. Și bagi ptiatra care-i mai puternică și mai mare. Și una lângă alta, să nu joace între ele. E interesant de lucrat pă fundația în pământ. Am făcut și căși de lemn, am luat-o de la temelie, de la piatră, eu am băgat cu mâna mea tătă piatra.
La noi, când să construia casă, se punea capu de la găină, tămâie și un grăunte, două de ai ori la ce colț când începi lucrarea. Se zice că se face cap de casă, ca să nu ceară casa pe cineva, cap de om, și să moară cineva. Nu aveai voie să începi să faci casă duminica și vinerea, că demult vinerea se ținea ca o zi de sărbătoare, ca duminica.
Îs bătrân și am făcut o fântână în Costeni pă deal. Șî baba o zâs: „La cine faci fântâna?”. O zâs c-o pus patru ligheane de lână uscată în ele și le-o pus cu gura în jos. Și unde s-o udat mai tare, acolo s-o făcut fântâna. Și mai încolo o zâs că este un izvor și iese ca pumnu apa. Api am ptietrit-o repide și mi-o mulțumit femeia că o zâs că atâta apă are că poate duce tot satu. De-acoale încolo am făcut și eu cu ligheane cum mi-o zâs baba ceie.”
Sursă informații: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” (text: Corina Isabella Csiszár, ”Memoria Ethnologica”, nr. 68-69; credit foto: Felician Săteanu)
CITEȘTE ȘI: Cât îi Maramureșu’ | ”Niculașu-i a coconilor”
