”Fiecare casă din Muzeul Satului Baia Mare ascunde povești și taine misterioase, aduse până azi și purtate apoi până dincolo de timpul istoric, hărăzit lor.” De aici pornind, dr. Ilie Gherheș de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș spune povestea Casei Berbești.
Sau ”Casa Șoferiței”, nume dobândit de la ultima proprietară: Codrea Ileana Șoferița. ”Care a deținut-o până în anul 1970, când a fost identificată în teren de către muzeograful Sabin Șainelic, achiziționată și strămutată în muzeu. Casa a mai aparținut, în timp și lui Pop Petru zis a Onciului. Inestimabilul artefact material și spiritual este al treilea dintr-o colecție, dintr-o galerie împărțită în Muzeul Național al Satului «Dimitrie Gusti» din București și Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca”, precizează dr. Ilie Gherheș.
Casa care ”locuiește” în Muzeul Satului din Baia Mare este cea mai tânără (1806) dintre cele trei, construite fiind de către același ”maistăr”, Pop Ștefan, potrivit inscripției de pe ”meștergrindă”. ”Meștergrinda a devenit, în timp, o adevărată cronică de familie, căci pe ea mai stă scris, prin incizare (dovedind că proprietarii știau carte), următorul text: «grâu cinci zloți, mălaiu patru forinți, Ani 1806, 16 iunie, Pop Ștefan»; în limba română, în grafie chirilică”, menționează sursa citată.
Casa are dimensiuni impresionante pentru acea vreme: lungime 8m, lățime 4,5m, înălțime 7m. ”Este monumentală atât prin dimensiuni și arhitectură, cât și prin dimensiunile lemnelor cioplite din care a fost clădită butea casei, iar unele dintre lemne ajungând la 80 cm, în timp ce tălpile au o grosime de 50 cm”, informează dr. Ilie Gherheș. Casa este compartimentată în trei părți: încăperea de locuit, tinda și cămara.
”Casa Berbești sau Casa Șoferiței este un obiectiv important pentru instituția noastră fie și dacă, prin comparație, voi preciza că în Țara Lăpușului inovația arhitectonică a adăugirii prispei a pătruns în jurul anului 1900, în timp ce ea avea așa ceva la 1806”, conchide reprezentantul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
Mai multe detalii, aici.
Sursă: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
CITEȘTE ȘI:
Muzeul Satului | ”Nu m-am gândit io niciodată că o să ajung să fac un acoperiș pă casa bunicilor mnei”
