Povestea ”primului monument de arhitectură tradițională adus în Muzeul Satului din Baia Mare, Casa Costeni, specifică zonei etnografice Lăpuș” începe în 1780, atunci când casa a fost construită. ”Datarea construcției fiind făcută pe baza unei monede cu efigia Mariei Tereza, descoperită în fundația casei în momentul lucrărilor de strămutare. Moneda și informațiile primite de la proprietari atestă faptul că monumentul de arhitectură tradițională a fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea, perioadă în care s-a răspândit în Țara Lăpușului planul de casă cu trei încăperi. Vechimea construcției este subliniată și de lipsa prispei, însă afară, pe lungimea «casei de locuit», există acea «laviță de afară»”, informează muzeograf Gabriela Filip.
Locuința este compusă din trei încăperi: tindă, casă de locuit și cămară. Muzeograful detaliază: ”A fost ridicată pe fundație de piatră de carieră, în timp ce pereții au fost construiți din lemn de fag, în tehnica bârne rotunde așezate pe orizontală, lipite între ele cu pământ și îmbinate la colțuri în cheutori drepte. Pământul folosit pentru umplerea spațiului dintre bârne a fost pus doar pe porțiunea casei de locuit (camerei) și a tindei, cămara rămânând nelipită, atât la exterior, cât și în interior. Acoperișul este realizat în patru ape, cu îmbinare pe grindă și are o înălțime impresionantă de șase metri, iar învelitoarea este din paie de secară așezate prin călcare”.
Interiorul locuinței dispune de un mobilier simplu și funcțional, fiind alcătuit din: pat, lavițe, masă, scaune, ruda de țesături, cuiere și blidare. ”În directă legătură cu acestea regăsim diverse obiecte de uz casnic: ștergare țesute în teară, cergi de lână, farfurii, linguri de lemn, ulcioare de lut etc. Pe lângă mobilier, un element extrem de important regăsit în camera de locuit este cuptorul, folosit atât pentru a încălzi locuința și a găti, cât și ca loc de odihnă pe timp de iarnă”, ”inventariază” Gabriela Filip.
Aflată pe ulița din partea dreaptă a muzeului, locuința este parte integrantă a gospodăriei Costeni. Ansamblul cuprinde: casă, șură, grajd, găbănaș și cotețe, împrejmuit fiind de gard din nuiele împletit în formă de spic, iar poarta este formată din trei stâlpi de piatră și șipci de lemn, așezate pe orizontală.
”În localitatea Costeni (comuna Cupșeni), locuința a fost amplasată «pe podirei» și era cunoscută sub denumirea de «Casa lui Coronă». Casa a fost identificată în teren în anul 1970 de către muzeograful Sabin Șainelic și reconstruită în muzeu cinci ani mai târziu. La lucrările de reconstrucție ale locuinței au participat muncitorii Ioan Matei și Florian Chira, restauratorul Gheorghe Dâmb și muzeograful Sabin Șainelic”, precizează muzeograful.
Din informațiile primite de la ultimul proprietar, casa i-a aparținut lui Ioan Hereș. ”De Casa Costeni mă leagă faptul că a fost construită de tatăl străbunicului buniculuui meu, pe nume Ioan Hereș, în 1780. Este casa în care a văzut lumina zilei tatăl meu, Vasile, la 1 octombrie 1919”, povestește Adrian Herescu/Hereș.
Sursă: Muzeul Satului Baia Mare
CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | Povestea căsuței albastre din Cărbunari
