Schimbarea presupune a înlocui ceva cu altceva pentru a ieși din rutină și a evita mediocritatea. În economie schimbarea se face prin inovare, pentru a spori eficiența și randamentele. Iar viața fiecărui om este legată tot mai strâns de economie…

Schimbarea, un proces mai mult sau mai discret zbuciumat

Oricare ar fi domeniul în care are loc schimbarea, ea presupune renunțarea la ”ceea ce este” în favoarea a ”ceea ce va fi”, aducător de incertitudini și necunoscut. Teama de necunoscut face schimbarea să fie un proces mai mult sau mai discret zbuciumat. Forța rezistenței la schimbare este rezultatul raportului dintre dorința de a câștiga și aceea de a păstra cunoscutul.

Rezultatul schimbării se măsoară prin evoluție. C. Darwin spunea că ”nu supraviețuiește cea mai puternică specie, ci aceea care se adaptează cel mai bine la schimbare”. În marea lor parte, schimbările care se produc pe cale naturală nu pot fi oprite de om. Cele mai multe schimbări sunt, însă, provocate de ideile oamenilor, de acțiunile întreprinse întru aplicarea ideilor.

În perioada Marii Depresiunii din 1929-1933, economiile țărilor s-au prăbușit una după alta ca într-un joc de domino, provocând suferințe pe toate planurile vieții economice și sociale. Ieșirea din depresiune s-a făcut la momente și în moduri diferite. Ca factor comun, ieșirea a avut la bază programe care au generat prefaceri politice de esență, împingând țările înspre extremele dreaptă sau stângă, fascism ori socialism. Programele au fost finanțate de către guverne prin intermediul sistemelor financiare, ale pieței financiare. Trebuia făcută o renunțare la vechi pentru a lăsa loc liber noului.

Prin 1935, J.M. Keynes opina că ”cea mai mare dificultate din lume nu este să-i faci pe oameni să accepte ideile noi, ci să-i faci să le uite pe cele vechi”. Odată cu ieșirea din Marea Depresiune au apărut concepte, principii și modele economice care au legat și mai strâns piața economică de cea financiară.

Neguțători de bani făcuți din vânt

Până în 2020, crizele au fost declanșate de ieșirea la suprafață a disfuncțiilor din sistemele financiare, în special ale burselor de valori. Lăcomia ”neguțătorilor de bani” nu a avut niciodată margini. Pentru a-și satisface nesațul, aceștia au născocit o puzderie de scheme de făcut bani din vânt, din nimic. Așa s-a născut comerțul cu derivate (option, futures, forward swap), dar și cu ”derivatele” acestora, pe așa zisa piață ”over the counter”, adică piață la ghișeu. Din această zonă au izbucnit toate recesiunile financiare, dar și crizele economice în ultimii 90 de ani.

Neguțătorii de bani sunt primii care sar peste bord încercând să se salveze. Mass media reprezintă portavocea lor, amplificându-le strigătele după ajutorul guvernamental: ”fără sistemul financiar suntem pierduți”, ”piața financiară este motorul economiei, trebuie salvată cu orice preț”, ”dacă ei suferă, noi murim”. Guvernele, subordonate în mare măsură acestei piețe, la acordă sprijin de fiecare dată. Imediat după ce au fost resuscitați cu sume enorme de bani, revin la năravurile de dinainte, cu idei împrospețite de făcut alți bani, fără acoperire reală în bunuri sau servicii. În tot acest răstimp s-au specializat și în transformarea banilor produși din vânt în valori reale: aur, argint, diamante, opere de artă etc., sporindu-și și mai mult bogățiile. Roata repornește atunci când forțele financiare decid că este necesară o nouă infuzie de capitaluri financiare din partea guvernelor care, în efemeritatea lor, plătesc, dar nu de la ele de-acasă, ci de la plătitorii de impozite și taxe.

Temerile de ”și mai rău” îi paralizează pe oameni

În perioada de la Marea Depresiune și până astăzi, economiile reale au cunoscut etape de schimbări structurale importante. Prefacerile economice au modificat mentalul social, dar și relațiile dintre statele lumii și cetățenii lor. Multe drepturi sociale au fost pierdute pe drumul istoriei concomitent cu creșterea dependenței socialului de economie și de piața financiară, mai ales după anii 70 ai secolului XX. Cam de pe atunci și acțiunile revendicative care vizau apărarea drepturilor cetățenești s-au cam rărit.

Dacă se urmăresc cele mai importante schimbări din viața socială din ultimii 70-80 de ani, se poate observa că ele sunt atașate perioadelor de ieșire din recesiunile financiare sau crizele economice. Atunci rezistența socială la schimbare este foarte redusă, frica fiind omniprezentă, iar temerile de ”și mai rău” îi paralizează pe oameni. Acele perioade de relansare economică aduc un oarecare entuziasm care, în fapt, reprezintă premisele după care intră în scenă finanțele lumii. Ele caută cârdășia guvernelor, oferă soluții și programe de relansare a economiei. Costurile pe care le plătesc guvernele sunt imense. Cine a greșit? Cine a plătit? Semne de întrebare deloc retorice!

În economia reală, cel ce greșește sau nu se poate adapta noilor condiții este ejectat de pe piață. El greșește, el plătește! Pe piața financiară, oricât s-ar greși, nimeni nu plătește, nimeni nu pățește nimic. Guvernele achită nota de plată pe care o recuperează de la plătitorii de impozite și taxe. Orice schimbare din viața economică sau financiară se va repercuta asupra oamenilor. Aceia care neagă schimbarea riscă să rămână ancorați într-un trecut fără întoarcere, cu amintiri aducătoare numai de suferință. Degeaba se vor lamenta: înainte era mai bine…, pe vremea mea…, când eram eu…

În vremurile astea suntem participanți într-un amplu proces de schimbare economică și socială. O schimbare profundă, pe toate planurile: material, spiritual, dar și al relațiilor interumane. Schimbarea aduce noul, necunoscutul, neștiutul. Cum poate fi abordată? Prin rezistență, cu negarea schimbării și a cauzelor generatoare? Prin acceptarea procesului și adaptarea la noile condiții?

Vasile BÎRLE

CITEȘTE ȘI:
Zeul Ban – esența noii religii universale
În viață ca-n piață
Salariul minim vine de la Uniunea Europeană!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.