Să vă dăm niște exemple? Vă dăm. Actele de înființare au durat din 2001 până în 2004 din motive de… umlaut. Un vis a luat forma unui număr de înmatriculare, s-a preschimbat temporar în teama de hackeri și apoi a devenit vis împlinit. În cinci zile au parcurs broscuțele pornite din Baia Mare 1.385 kilometri. Dar au ajuns acasă, în Wolfsburg. Are rost să vă spunem cu câte peripeții? Are!
Dincolo de ieșirea care a rămas în albumul sentimental al broscarilor pe locul I, VW Käfer Baia Mare are anual pe agendă evenimente devenite deja tradiție. Unul mai elegant decât altul, mereu cu șarmul specific lucrurilor de colecție. Despre dragostea larg răspândită pentru Volkswagen Beetle și motivele personale de iubire pentru broscuțe. Despre „decana” de vârstă a clubului: VW Ovali din 1955. Despre cum unele mașini se transformă în bijuterii.
Am povestit despre toate cu președintele VW Käfer Baia Mare. Multe ne-a mărturisit, multe au rămas deocamdată nespuse. Pentru că timpul are un talent al lui aparte să gonească mult peste limita legală admisă atunci când omul din fața ta vorbește cu entuziasm, informații și umor despre o pasiune care ar putea muta și Munții Maramureșului din loc.
CITEȘTE ȘI:
- Când dragostea pentru broscuțe vechi ia dimensiuni noi. Sau despre VW Käfer Baia Mare cu ing. Ioan Vlad (I)
- Când dragostea pentru broscuțe vechi ia dimensiuni noi. Sau despre VW Käfer Baia Mare cu ing. Ioan Vlad (II)
- Când dragostea pentru broscuțe vechi ia dimensiuni noi. Sau despre VW Käfer Baia Mare cu ing. Ioan Vlad (III)
2025 a început cu carnavalul broscarilor
Depășim momentul Wolsburg. Broscarii din Baia Mare nu doar merg la evenimente faine. Dar le și organizează. Și au, de fiecare dată, un farmec aparte. Care nu poate fi trucat. Pentru că vine din pasiune adevărată: „Orice pasiune dă o nouă dimensiune vieții și așa, cu multe pasiuni, ajungi să trăiești într-un spațiu «n» dimensional, nu tridimensional”.
„Anul a început cu carnavalul. A fost a 21-a întâlnire internațională a broscuțelor organizată de clubul nostru, au avut loc tradiționalele «Retroparada de primăvară» și «Retroparada de toamnă», nu a lipsit din agenda noastră «Fabricat în România», am realizat un «Tur al cetăților săsești» și am mers pe Transfăgărășan”, trece Ioan Vlad în revistă evenimentele organizate în 2025.
O pasiune internațională care are explicație
Acum nu că nu am înțelege pasiunea pentru broscuțe, dar, totuși, am întrebat: de ce Volkswagen Beetle? „Sunt produse în 21 de milioane de exemplare, depășind astfel Fordul T care a fost în 14 milioane. Sunt cifre aproximative. Și de asta a prins fenomenul așa o amploare în raport cu oricare altă marcă. Au încercat englezii cu MG-ul, au încercat francezii cu Citroën 2CV, italienii cu Fiat 500, dar nu s-a ridicat la nivelul Volkswagen-ului niciuna din mărci. Fără nicio supărare”, explică la nivel general Ioan Vlad sentimentele iscate de broscuțe.
Design frumos, ingeniozitate tehnică
Trecând la o notă mai personală, inginerul enumeră: „Cel puțin în perioada aceea, autovehiculele erau construite simplu și eficient. Asta m-a fascinat mereu. Am fost surprins de soluțiile constructive găsite, cât de ușor se putea repara un astfel de autovehicul.
Inginerii de atunci au fost deștepți, poate chiar mai deștepți decât cei de azi. Au văzut că picătura de ploaie în frecarea cu aerul ia o anumită formă. Și atunci au încercat să se apropie cât mai mult de această formă. La broscuță se regăsește chestia aceasta la design, într-o formă mai voalată. Apropo de design, sunt discuții cui îi aparține. Important este că broscuța arată bine.
Trecând de la design la partea de motorizare, ce mă impresionează este că are un motor cu răcire directă, cu un regim termic atât de bine gândit încât motorul rezistă atât la temperaturile minime din Peninsula Scandinavă, de exemplu, cât și la maximele din nordul Africii. Tehnic vorbind este o chestie foarte tare.
Sunt soluții constructive foarte ingenioase legate de cureaua de transmisie, cablul de kilometraj, sonda litrometrică etc. Nu e momentul să intrăm acum în detalii, dar sunt aspecte fascinante. Toate combinate m-au făcut să mă apropii atât de mult de acest model de mașină căruia unii îi spun broască, alții buburuză”.
Nu a vândut nicio broscuță
Două broscuțe ne-a prezentat interlocutorul nostru, stând cuminți în garaj, pregătite de hibernare. Una VW Ovali olive, din 1955: „Am cumpărat-o cu 900 de euro, desfăcută complet. Partea de șasiu am luat-o cu vreo 300 de euro din Slovacia. În ultima parte de restaurare a fost în Ungaria. Am muncit cam opt ani la ea pentru că foarte greu am găsit piesele originale. Până la urmă am adus-o în stare de funcționare. Doar prin Baia Mare am ieșit la drum cu ea, pentru de mult timp e gata”.
A doua, VW 1303 cabriolet albastru din 1977: „L-am luat cu 2.100 de mărci. Un prieten s-a ocupat de tapiserie, altul de motor. Ne-am plimbat mult împreună, prin Ungaria, Slovacia și România”.
De la prima broscuță, până azi, nu a vândut nicio broscuță. Nu din lipsă de doritori. „Broscuța aceea galbenă am vândut-o la un moment dat și, după o săptămână, am cumpărat-o înapoi. Nu m-a lăsat și nu mă lasă familia să vând nimic!”, mărturisește Ioan Vlad.
Moștenire – dragostea pentru vehiculele de epocă
În momentul de față are cinci broscuțe: „Impropriu spus că le am, pentru că le-am dat nepoților. Fiecare nepot a primit la naștere câte un autovehicul istoric. Fiul meu și fiica mea au primit câte o broscuță atunci când s-au căsătorit. De altfel fiul și fiica mea au fost membri ACR de la naștere, iar cei patru nepoți sunt membri Retromobil Club România de la naștere. Cam aceasta este moștenirea pe care doresc să le-o las: dragostea pentru vehiculele istorice. Vrând – nevrând s-au molipsit de acest hobby și sunt deja îndrăgostiți toți de mașini.
Eu consider că subiectul autovehiculelor de epocă ține nu doar de automobilism, ci și de artă. Cel care are în colecție așa ceva se uită la mașinile lui ca la opere de artă. Îți dau un exemplu: am citit recent că un britanic și-a cumpărat în 1982 un Mercedes 500 SL. Acum britanicul are 92 de ani și nu a condus respectiva mașină niciun kilometru. Ce poate fi pasiune mai mare decât să ții o bijuterie din aceasta undeva doar ca să o privești?!”
Ramona-Ioana Pop
Sursă foto: Ioan Vlad și eZiarultău
