- 1715: S-au ițit, boieri dumneavoastră, domniile fanariote în Țara Românească. Începutul a fost făcut prin așternerea pe tron a lui Nicolae Mavrocordat. Domniile fanariote însemnau, de fapt, o prelungire a controlului exercitat de Înalta Poartă (cât va fi fost, taică, de înaltă?!), dar cu autonomie internă chipurile sporită. Ceva de genul na-ți-o frântă, că ți-am dres-o.
- 1864: Este promulgată așa-numita lege a instrucțiunii publice, care avea să stea la baza dezvoltării învățământului autohton. S-au stabilit trei grade de învățământ: primar, secundar și superior, din care, spunea legea, ”instrucțiunea primară este obligatorie și gratuită”. După mai bine de un veac și jumătate de la un demers cu folos ajungem la aceeași concluzie: celui căruia nu-i place defel școala nu-i poți turna înțelepciune cu polonicul. Sau poți, dar să nu te strâmbi dacă va curge pe lângă farfurie 🙂
- 1915: Albert Einstein (foto) prezintă Academiei de Științe din Prusia ecuațiile de câmp ale relativității generale. Câți dintre academicienii de atunci se vor fi uitat ca guguștiucii în ceasul cu cuc la ecuațiile lui Einstein? Ziceam și noi – sau întrebam retoric, poftim! -, că doar nu stârneam vreo zavistie după atâția ani.
- 1952: La Ambassadors Theatre, din Londra, se joacă piesa ”Cursa de șoareci”, de Agatha Christie. Va deveni cea mai longevivă piesă de teatru jucată pe scena londoneză. Făcând un exercițiu de imaginație, oare ce ar scrie, drept răspuns, o pisică? Posibil ceva de genul: ”Cea mai bună cursă de șoareci sunt eu. Hai miau, pa!”. (T.V.S.)
Sursa datelor și foto: Wikipedia
CITEȘTE ȘI: Legenda inventatorului rugby-ului
