Ibănești, Vaslui, 12 martie 1925. Se năștea un flăcău, Constantin Chiriță pe numele lui. Avea să devină un scriitor cu peniță ascuțită și iscusită.

La vremea adolescenței a intrat la Politehnică, la București, dar nu și-a terminat facultatea. A fost mai apoi redactor la ”Scânteia” și brigadier pe șantierul Bumbești-Livezeni. A debutat ca scriitor în 1949.

Nu a fost vreun diamant al literaturii române, dar a avut un scris sprințar, plăcut, cumva cu sare și piper la citit. De altfel, Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori, 1964 și în 1974.

A rămas în conștiința celor care prețuiesc biblioteca și altfel decât ca pe un mobilier prin ciclul de romane ”Cireșarii” (”Cavalerii florii de cireș”, ”Castelul fetei în alb”, ”Roata norocului”, ”Aripi de zăpadă”, ”Drum bun, Cireșari”). Cărți ale copilăriei ori ale adolescenței unora dintre noi, povești care au fost ecranizate (foto sus, din film) și care au avut priză la publicul acelor vremuri, au stârnit emoție. Or ce poate fi mai frumos pentru un scriitor decât să stârnească emoție? A plecat spre alte zări în 1991. Dar ni i-a lăsat pe ”Cireșari”. (Vladimir Andru)

Sursa datelor: ro.wikipedia.org. Foto: tvr.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.