În urmă cu 184 de ani, într-o zi de 1 martie, venea pe lume, la Humulești, Ion Creangă, Nică a lui Ștefan a Petrei. Un scriitor înzestrat cu un har grozav, care ne-a lăsat în urmă ”Amintirile din copilărie”, dar și o sumedenie de povești și povestiri scrise cu umor, într-un limbaj aparte care te făcea să nu te mai dezlipești de lectură.

După ce vreme de 12 ani a fost dascăl și diacon la pe la biserici din Iași, a fost exclus din rândurile clerului, în 10 octombrie 1872. Asta fiindcă ”și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon” – scrie Wikipedia. A fost destituit și din postul de institutor, însă odată cu venirea lui Titu Maiorescu la minister și-a reprimit postul.

În 1875 l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, de care l-a legat o prietenie profundă. De altfel, între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, a scris cele mai importante opere ale sale.

S-a stins la Iași, în 1889. Creațiile lui nu se vor stinge însă niciodată. N-au cum. (T.V.S.)

Sursa datelor și foto: ro.wikipedia.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.