Lucas Tohătan a dorit să joace baschet încă de când era elev în clasa a treia. Odată ajuns la baschet, acolo a rămas. Este primul jucător legitimat la BC Olimpic Baia Mare care a evoluat pentru România într-o competiție oficială. A debutat în Liga Națională pe când avea 17 ani. Are în palmares trofee naționale și internaționale. Este conducătorul de joc al României. Și chiar dacă parcursul nu a fost pavat doar cu roze, băimăreanul spune că nu a regretat niciodată alegerea făcută atunci când era doar un copil. ”Formezi prietenii prin baschet care țin toată viața, trăiești momente pe care nu le vei uita niciodată și, cel mai important, baschetul te ajută să te formezi ca om, să îți setezi niște principii. Tind să cred că asta este chiar mai presus decât baschetul în sine”, mărturisește Lucas.
”Eram elev în clasa a III-a când am rugat-o pe mama, așa, de nicăieri, să mă ducă la baschet”
– Când și cum ai ales baschetul?
– Povestea mea legată de baschet a început dintr-odată, neavând niciun sportiv în familie. Tatăl meu a mai jucat fotbal în copilărie, dar cam asta a fost tot. Eram elev în clasa a III-a când am rugat-o pe mama, așa, de nicăieri, să mă ducă la baschet. A durat ceva până a găsit un club de baschet în Baia Mare, dar, după ce l-a găsit, cam totul a fost de la sine pentru că pur și simplu mi-a plăcut de la început. Eram un copil foarte energic, care alerga tot timpul, așa că baschetul mi s-a potrivit. Până și în ziua de azi atuul meu cel mai mare este viteza… Mi-a plăcut și ideea de echipă. Chiar am format niste prietenii extraordinare și de lungă durată, care probabil vor ține pentru tot restul vieții. În cele din urmă mi s-a părut interesantă ideea de competiție și întrecerea atât dintre coechipieri, cât și mai ales cu adversarii.
– Cine au fost cei care ți-au predat primele lecții de baschet? Există vreuna pe care încă o urmezi?
– Primii mei antrenori au fost George Opriș și Sebastian Man, amândoi având o influență mare asupra mea. Dar ca timp petrecut cu mine la antrenamente, pot spune că Sebi a fost cel care m-a format. M-a învățat că munca nu trădează niciodată și că niciodată nu e suficient doar antrenamentul cu echipa. Dacă vrei să ajungi sus, trebuie să lucrezi în plus și trebuie să faci asta des!
– Mulți tentați de sport, puțin aleși care și reușesc să își construiască o carieră. Pe tine ce calități te-au recomandat pentru performanță?
– Cum am spus deja, cred că principala mea calitate a fost mereu viteza, după care a venit îndemânarea. Sportul de performanță este foarte greu și trebuie făcute enorm de multe sacrificii. Acestea sunt cu atât mai greu de făcut copil fiind, pentru că atunci când toată lumea se distrează și are timp liber, tu trebuie să fii în sală și să arunci în coș, așa că aș spune, nu îl ultimul rând, că seriozitatea și dedicarea m-au ajutat și ele să ajung unde sunt acum.
”Au fost multe provocări pe care a fost nevoie să le rezolv”
– La 17 ani ai debutat în Liga Națională.
– Se întâmpla cu echipa din Baia Mare, dar, din păcate, nu am reușit să terminăm sezonul. Asta a fost partea tristă. Partea extraordinară a fost că am ajuns să promovăm în ligă aceeași generație cu care am început baschetul, desigur, cu câteva excepții. Am optat ulterior pentru SCM Timișoara. Plecarea de acasă a fost un șoc, mai ales pentru părinții mei. Totul s-a întâmplat brusc, iar în februarie, în nici două săptămâni, eram transferat la școală în Timișoara și semnam la clubul de acolo. Nu pot să spun că a fost dificil pentru mine să mă mut de acasă, pentru că sunt o persoană care se adaptează destul de ușor în general, dar pasul spre primul eșalon baschetbalistic din țară cu siguranță a adus provocări serioase. Dar cu un pic de noroc am avut parte și de coechipieri ok și de un antrenor care mi-a oferit încrederea necesară în primul meu sezon printre seniori.
– Cum ai caracteriza perioada petrecută la Timișoara?
– O perioadă de tranziție aș putea să o numesc, cu momente bune și mai puțin bune. Au fost multe provocări pe care a fost nevoie să le rezolv, atât pe parte baschetbalistică, precum și personală. Cu toate acestea, sunt convins că m-a ajutat enorm această perioadă și sunt fericit că am avut parte de ea.
”S-a întâmplat exact ce mi-am dorit: să fiu scos din zona de confort”
– Au urmat patru sezoane la Sibiu. Sintetizează povestea.
– Povestea la Sibiu a fost extrem de frumoasă pentru mine, primul an fiind cel mai frumos. Am avut o echipă foarte bună atât din punct de vedere al jocului de baschet, cât și ca oameni și caractere. Am reușit anul acela să câștigăm Cupa României și să jucăm finala campionatului. Iar fanii de acolo sunt total altceva față de ce găsești în România. Așa că tot timpul am să port Sibiul cu mult drag în suflet!
– Și atunci de ce ai ales în 2022 să pleci din această poveste frumoasă?
– Am simțit că era momentul pentru o nouă provocare. Era momentul să fac pasul spre următorul nivel. Iar CSO Voluntari este o organizație chiar bine pusă la punct, care își dorește performanță an de an și cred ca am făcut alegerea potrivită în acel moment.
– Cum te-ai adaptat? Legenda spune că timpul curge altfel în acea parte de țară…
– Nici nu ai idee! Primele patru luni pentru mine au fost foarte grele. Nu este deloc ușor să te obișnuiești cu ritmul de aici, totul se mișca mult mai repede și nimeni nu se oprește să mai ia o pauză. Nu cred că este chiar stilul meu, dar m-a maturizat mult această perioadă și s-a întâmplat exact ce mi-am dorit: să fiu scos din zona de confort. Cred cu adevărat că acesta este singurul mod prin care putem evolua ca indivizi. Mă bucur mult că am avut ocazia să experimentez viața de București, pentru că este una care vine cu multe plusuri, fiind într-adevăr locul unde se dă ora exactă în România. Dar vine și cu minusuri, agitația fiind pe primul loc la acest capitol.
”Treptat am reușit să îmi fac un nume”
– Am ”călătorit” rapid prin traseul tău pe la echipele de club. Dar ne porți puțin și prin convocările tale la echipele naționale?
– Prima convocare la lot a fost la 14 ani după un sezon foarte bun. Am fost foarte fericit auzind atunci că mă voi întrece cu cei mai buni juniori din țară, mai ales că încă nu eram așa cunoscut în lumea baschetului, fiind un copil de la Baia Mare. Adică din provincie. Dar treptat am reușit să îmi fac un nume și să audă tot mai multă lume din baschetul românesc de mine. Prima convocare la naționala de seniori a venit când încă eram la Baia Mare. Bineînțeles ca am fost foarte încântat să fiu convocat la 17 ani la lotul de seniori. Pentru mine a fost ca o confirmare că sunt pe drumul cel bun și că trebuie să o țin tot așa…
– Primul rezultat important din carieră care a fost și ce senzații a iscat în tine?
– Primul rezultat serios din cariera mea și aici mă refer de când am început să evoluez în Liga Națională de baschet, a fost cu siguranță câștigarea Cupei României în primul meu an la Sibiu. A fost un rezultat minunat atât pentru noi, cât și pentru suporterii noștri. A fost foarte bine construită acea echipă și e o bucurie de fiecare dată când mă gândesc la perioada respectivă.
– Pe câte fronturi lupți în aceste zile?
– Anul acesta a fost solicitant din toate punctele de vedere. Am avut parte de două competiții, una europeană ENBL, unde am reușit performanța minunată de a câștiga trofeul și a fi campioni. A doua competiție, cea națională, în care speram să reușim să câștigăm încă un trofeu. La acestea se mai adaugă Cupa României, unde am făcut… o figură de colecție și am câștigat-o, în ciuda faptului că nu noi eram favoriți. Și nu în ultimul rând am mai avut ”ferestrele” de la lotul național, cu care am reușit să ne calificăm în turul al doilea al precalificărilor pentru Campionatul Mondial din 2027. Așa cum spuneam: un an foarte-foarte solicitant, cu extrem de puțin timp liber, dar măcar am reușit să îmi adaug două cupe în palmares și poate-poate vine și a treia…
”Tot timpul am fost pe principiul că munca nu trădează niciodată”
– Joci baschet din clasa a treia. Acum ai 26 de ani. Ai acumulat ani buni de experiență. Ce fel de jucător ai spune că ești?
– Cred că pot spune despre mine că sunt un jucător energic și de echipă. Întotdeauna încerc să văd partea plină a paharului, indiferent de context, și cred că asta m-a ajuta foarte mult. Sunt o persoană foarte calmă, care greu își iese din pepeni. O persoană asumată. Niciodată nu mi-a plăcut doar să dau vina pe alții fără să mă analizez în prealabil pe mine. Nu în ultimul rând, ce m-a ajutat să ajung până aici a fost faptul că am fost muncitor. Tot timpul am fost pe principiul că munca nu trădează niciodată și pe asta mă voi baza cred tot restul vieții mele. Și dacă vine vorba despre ce și cum aș mai putea îmbunătăți, aș spune că aș ar fi loc de mai bine pe toate planurile. Tot timpul este loc de mai bine și nu mă refer doar baschetbalistic, până la urmă sunt tânăr și îmi doresc să devin un om mai complex cu fiecare zi.
– Îți rămân mai pregnant în minte și te urmăresc victoriile sau înfrângerile?
– Norocul meu este că pot uita destul de ușor și de victorii, și de înfrângeri. Mă deranjează groaznic când am vreun meci mai prost, dar înțeleg că nu mă pot opri acolo și să mă afund în gânduri negative. Asta e, s-a întâmplat, mergem mai departe. Vorbind despre victorii, același lucru. Deși este important să te hrănești din ele și să te bucuri de ele, niciodată nu trebuie să ajungi să fii cu nasul pe sus sau să te crezi la înălțime, pentru că, de obicei, atunci ajungi să pici cel mai tare.
”Nu cred că soluția este să plec doar ca să plec”
– Ne-am uitat spre trecut, am privit spre prezent. Tragem cu ochiul și spre viitor? Cam cât timp te mai vezi jucând?
– Greu de spus. Teoretic, la început de carieră, mi-am propus să ajung până la 35 de ani să joc. Acum rămâne de văzut dacă va fi mai mult sau mai puțin. Ce este foarte important este să rămân sănătos: dacă sunt sănătos, restul cam vine de la sine. Cu siguranță când va veni timpul și voi simți că a fost de ajuns și că mi-am atins limitele fizice și psihice, atunci mă voi opri fără niciun regret și cu zâmbetul pe buze, știind că am dat tot ce s-a putut baschetului.
– În acest viitor nu te tentează să evoluezi peste hotare?
– Tot timpul m-a interesat asta, doar că trebuie să fie într-un scenariu bun și la un nivel bun. Nu cred că soluția este să plec doar ca să plec. Sigur mi-ar plăcea să evoluez în cele mai înalte campionate din Europa, dar nu pot să spun că am o preferință anume. Vom vedea unde mă va purta cariera.
– Când nu va mai fi baschetul…
– … îmi doresc mult ca în momentul când mă voi lăsa de baschet să am o siguranță financiară pe care să mă pot baza pentru a fi trecerea cât mai ușoară. Știu mulți sportivi care s-au chinuit tare de tot după ce s-au lăsat și mi-am spus de tânăr că mă voi ocupa din timp de asta și voi pregăti terenul. Nu pot spune exact care va fi domeniul în care voi profesa, cu siguranță va fi unul dinamic și care să implice mai mulți oameni. Nu aș putea să am un job în fața calculatorului niciodată. Iar pentru ca acest lucru să nu se întâmple mi-am schițat mai multe planuri de viitor care sunt în curs de realizare.
”Sunt o persoană destul de pasionată de istorie și psihologie”
– Care sunt pasiunile care îți colorează timpul liber?
– În afară baschetului sunt o fire ”open minded”. Îmi plac mult locurile mai liniștite, unde simt că îmi pot reîncărca bateriile. Plimbări în parc, cititul unei cărți, o cafea savurată pe o teresă și, nu în ultimul rând, jucatul pe play station, care mă deconectează de stresul acumulat în timpul sezonului. Dacă ne referim la ”off season” acolo putem vorbi de o grămadă de activități: de la hiking, la paintball, vacanțe în locuri mai exotice și explorat de alte culturi. Sunt o persoană destul de pasionată de istorie și psihologie.
– Când mai vii prin Baia Mare, mai treci pe la fostul tău club?
– Deși merg destul de rar în Baia Mare, mai ales acum, jucând în București, atunci când ajung acolo tot timpul încerc să păstrez o relație bună cu clubul la care am crescut. Mă bucur foarte mult să văd cum acel club se dezvoltă și sper că vor reuși să își împlinească toate obiectivele.
”Să se pregătească de multă, foarte multă muncă”
– Ce le spui copiilor care sunt tentați să se apuce de baschet? De ce e frumos acest drum? De ce e complicat acest drum?
– Le spun să se pregătească de multă, foarte multă muncă. Trebuie să fie conștienți că nu este un drum ușor, dar cu siguranță este unul frumos, cu bune și cu rele. Dar, per total, este un drum aparte, de care nu are privilegiul să se bucure oricine. Asta îl face și mai special! Formezi prietenii prin baschet care țin toată viața, trăiești momente pe care nu le vei uita niciodată și, cel mai important, baschetul te ajută să te formezi ca om, să îți setezi niște principii. Tind să cred că asta este chiar mai presus decât baschetul în sine.
– Auzindu-te, tind să cred că nu ai regretat că ai pășit pe acest drum.
– Nu am regretat absolut niciodată! Desigur că mi-am mai pus întrebări de genul ”Oare ce ar fi fost dacă aș fi ales alt drum”, dar asta au și rămas: doar niște întrebări iscate mai mult din curiozitate. Îmi place foarte mult ceea ce fac și nu m-aș vedea făcând nimic altceva. A fost chemarea mea, de când eram mic, și sper ca la final să mă pot uita în spate cu zâmbetul până la urechi, fericit fiind pentru tot ce am realizat.
ÎN LOC DE CV
Data nașterii: 15 martie 1999, Baia Mare
Prima legitimare: Baschet Club Olimpic Baia Mare
Echipe: Baschet Club Olimpic Baia Mare (2008-2016), SCM Timișoara (2016-2018), BC CSU Sibiu (2018-2022), CSO Voluntari (2022-în prezent)
Palmares: vicecampion național cu BC CSU Sibiu (2019), bronz național cu CSO Voluntari (2024), câștigător al Cupei României (2019 cu BC CSU Sibiu, 2025 cu CSO Voluntari), medaliat cu argint în European North Basketball League în 2024 și câștigător al European North Basketball League în 2025 cu CSO Voluntari
Naționale: 2013 – prima convocare la un lot național, 2016 – prima convocare la naționala de seniori
Studii
2021 – licențiat în Educație Fizică și Sport la Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu
2023 – master în Educație Fizică și Sport la Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu
Ramona-Ioana Pop
Foto: arhiva personală Lucas Tohătan
CITEȘTE ȘI:
Baschet | Băimăreanul Lucas Tohătan, printre ”regii ENBL”
