În Parcul Municipal „Regina Maria” ne duce azi muzeograf Lucia Pop de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș. Doar că în urmă cu niște ani. Mulți.
”Prin donații și achiziții, a prins contur, cu puțin înainte de anul 1900, o «grădină» a orașului devenită curând un parc orășenesc, numit în timpul administrației maghiare «Parcul Széchenyi»”, începe muzeograf Lucia Pop povestea.
După o relativ scurtă perioadă de glorie, în contextul Primului Război Mondial, parcul a ajuns în paragină. Muzeograful detaliază: ”Cu eforturi financiare, cu participarea locuitorilor, la mijlocul anului 1919 parcul a fost redat băimărenilor dar și turiștilor care erau din ce în ce mai mulți. De la această dată vorbim despre Parcul «Regina Maria». Ne putem ușor imagina concertele fanfarei minerilor sau concertele cu muzică de promenadă, în același loc în care azi se desfășoară diferite activități culturale. Tot în anii interbelici a fost amenajat spațiul din jurul lacului (lac artificial construit din nevoia de a avea o sursă de apă necesară pentru întreținerea plantelor) și a fost instituită paza polițienească în tot parcul”.
Poziționat în partea deluroasă din nordul orașului, parcul, cu o întindere de 11 hectare, a devenit repede un loc de atracție turistică și o veritabilă carte de vizită pentru oaspeții veniți de pretutindeni. ”Accesul spre parc, foarte strict reglementat, se făcea prin aleea care mergea paralel cu Câmpul Claustrului (azi Câmpul Tineretului). În incinta parcului funcționa un restaurant iar muzica era asigurată de «orchestra de jazz a intelectualilor din Baia Mare»”, precizează Lucia Pop.
Sursă: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (imagine, conservator Zamfir Șomcutean)
CITEȘTE ȘI:
Baia Mare de altădată | Pe strada Crișan își are adresa cea mai veche grădiniță din oraș
