”Frumoasele împrejurimi ale orașului Baia Mare se înscriu și astăzi printre acele locuri extraordinare în care se mai poate vorbi despre existența unei comuniuni nescrise dintre om și natură. Cu toate acestea, în urmă – să zicem – cu 100 de ani, această comuniune care, în esență, este determinată de apropierea omului de natură a fost, cu siguranță, mult mai evidentă decât astăzi” – de la această constatare pornește excursia noastră de azi prin Baia Mare de altădată. Ghidul nostru, muzeograf Lucia Pop de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Vă propunem un periplu prin locurile care odinioară (perioada interbelică) erau preferate și des frecventate atât de excursioniști, cât și de turiști, dintre care mulți veneau de departe pentru a trăi clipe de neuitat în mijlocul naturii.
Astfel, plimbări mai apropiate de oraș se făceau în locuri special amenajate pentru excursioniști, des vizitate în mod special de familii cu copii:
🌞 La ulucă, un loc cu izvor bogat și priveliști frumoase situat pe drumul ce trecea prin fața Minei Valea Roșie;
🌞 Valea Usturoiu, ”la amonte de parcul Regina Maria”, cu izvor mineral și băi de tratament (amenajate în anul 1925);
🌞 Valea Borcutului, ”colonia orașului cu cel mai mare număr de exploatări particulare a minelor de aur”, cu izvor mineral amenajat, a cărui apă (numită Borcut), „se putea consuma fără taxă”, la fața locului. Această apă minerală, printre cele mai vechi din judeul Maramureș, foarte plăcută la gust, era ”desfăcută în sticle înfundate, adusă în oraș în cărucioare cu măgăruși, în coșuri de spate și în damigene de lut”. Nu departe de acel izvor putea fi văzut castelul lui Alexiu Pokol (1871-1935), binecunoscutul proprietar al minelor de aur de pe Vale;
🌞 Apa Sărată, cu izvor de ape minerale (descoperit în anul 1896) și băi de tratament, se afla pe drumul ce ducea la Satu Mare. Apa acestui izvor „se transporta în mai multe orașe cari se găsesc în jurul ei, Baia Mare, Satu Mare, Seini…transportul apei se face pe C.F.R. fără reducere” (în anul 1924).
Aceste locuri amintite până acum, cu ”o istorie pe nedrept uitată”, au avut un rol foarte important în perioada interbelică pentru Baia Mare, mai ales în perioada în care orașul a fost stațiune balneo-climatică (1930-1940) și numărul turiștilor era considerabil.
Materialul integral și sursele de documentare sunt disponibile aici.
muzeograf Lucia Pop
Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
CITEȘTE ȘI:
O vizită la hotelul mare al orașului și o plimbare prin grădina publică
Jazz și peisaje de vis sau despre stațiunea climatică din anii ’30
