”Baia Mare s-a bucurat de-a lungul timpului de o faimă turistică și culturală, greu de imaginat în zilele noastre”, spune muzeograf Lucia Pop de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, care ne propune – dat fiind că suntem în sezonul vacanței de vară – să călătorim prin Baia Mare de altădată și să privim orașul cu ochi de turist. Azi, pășim într-un hotel emblematic și ne plimbăm prin grădina publică…

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, oraşul a capătat noi elemente de identitate culturală, trecând prin importante transformări în aspectul şi organizarea sa. Se formase deja în oraş o intelectualitate, atât românească cât şi maghiară, vădit interesată de creşterea nivelului cultural al membrilor comunităţii.

Unul dintre cele mai importante evenimente culturale din această perioadă a fost înfiinţarea, în anul 1896, a Şcolii de Pictură care a definit în timp Baia Mare ca un autentic oraş al pictorilor, cunoscut sub numele de ”Barbizonul Ardealului”. Foarte curând după aceea s-a materializat mai vechea idee de înfiinţare a unui muzeu al oraşului. Un prim pas în acest sens a fost constituirea Asociaţiei Muzeale Băimărene (1899), pentru ca în iunie 1904 să fie inaugurat pentru public Muzeul Orăşenesc Baia Mare. Ambele demersuri culturale, respectiv Școala de Pictură şi Muzeul Orășenesc, au devenit în scurt timp adevărate cărţi de vizită ale oraşului.

Aproximativ în aceeași perioadă (în jurul anilor 1870), primăria orașului a hotărât construirea în piaţa principală a unui hotel mare al oraşului – ”Nagyszálló”, cum era numit în documente. În anul 1874 edificiul a fost finalizat şi ulterior modernizat. Dar puțin mai târziu, în anul 1905, un incendiu puternic a distrus mai multe clădiri din piaţă printre care şi hotelul cu restaurant cu tot.

Construcţia nouă, în stil Art Nouveau, finalizată în anul 1910, atrăgea în mod deosebit atenția vizitatorilor. Luminat cu becuri electrice, racordat la noul apeduct al oraşului, acest edificiu (cunoscut în timp ca Hotelul Regele Ştefan, Hotelul Ştefan Vodă, iar mai aproape de timpurile noastre, Hotelul Minerul), oferea un confort foarte mult apreciat de oaspeții atrași de orașul cu aspect medieval și de împrejurimile sale de o rară frumuseţe naturală. În incinta aceleași impunătoare construcții se desfășurau, pentru oaspeți și pentru băimăreni, evenimente culturale precum reprezentaţii teatrale şi ”expoziţii permanente de picturi artistice”.

Una din atracţiile oraşului şi un loc plăcut pentru a petrece timpul liber a fost grădina publică, numită până in anul 1918 ”Parcul Szechenyi”, în perioada interbelică ”Parcul Regina Maria”, iar în prezent Parcul Municipal ”Regina Maria”.

Grădina publică a orașului a prins contur în perioada anilor 1840-1892. La început, fraţii Hamory au donat oraşului un frumos teren de la poalele dealului, teren care a devenit nucleul viitorului parc. Apoi, primăria a cumpărat terenurile din jur manifestând un interes constant pentru amenajarea acestui loc de agrement mult aşteptat de comunitatea băimăreană. Treptat, zona a căpătat aspectul unui parc bine conturat şi îngrijit care a devenit în timp ”cea mai frumoasă parte a oraşului nostru”.

Materialul integral este disponibil aici.

muzeograf Lucia POP

Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș

CITEȘTE ȘI:
În Baia Mare, acum 116 ani, se deschidea pentru public Muzeul Orășenesc
O poveste cu un inel și un vas cu grafit
Un obiect de lux descoperit la Cetatea Chioarului
Paloșul orașului Baia Mare datează din secolele XVI-XVII
Ce se sărbătorea cândva cu 15 găleți de vin?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.