Așa-numitul experiment Univers 25 a fost un studiu captivant, realizat în anii ’60 de către etologul american John B. Calhoun. Privit inițial ca un mediu de explorare științifică, faimosul experiment avea să devină mult mai mult decât atât.

Omul de știință și-a propus să exploreze complexitatea comportamentului social al șoarecilor în condiții de suprapopulare. Pentru asta, într-o încăpere special concepută, pe care a numit-o sugestiv „Universul 25”, a creat un mediu artificial care să reproducă condițiile optime pentru supraviețuirea și reproducerea șoarecilor.

Habitatul a fost gândit pentru a oferi tot ceea ce șoarecii aveau nevoie pentru a-și duce traiul în condiții ideale. Mai exact, micuțele animale urmau să beneficieze de o temperatură optimă, spațiu suficient, hrană în cantități generoase și acces la apă curată.

La început, un număr mic de șoareci au fost introduși în acest mediu și lăsați să se înmulțească liber. Cum era de așteptat, populația a crescut în mod constant. Iar experimentul părea să confirme ipoteza că, într-un mediu propice, animalele vor prospera și se vor reproduce în mod natural.

Creșterea necontrolată a populației a dus însă la diminuarea treptată a resurselor vitale. Apoi la apariția unor comportamente neașteptate precum agresiunea, abandonul puilor și chiar evitarea reproducerii. În cele din urmă, degenerarea socială a produs un declin dramatic al populației, chiar și atunci când resursele au fost refăcute.

Concluzia logică a cercetătorului american a fost că suprapopularea poate influența dramatic comportamentul social și sănătatea populației. Astfel, șoarecii au devenit protagoniștii unei tragedii sociale. Iar oamenii au început să-și imagineze un viitor sumbru în care ar putea suferi la rândul lor același soi de degradare socială.

Frica este o reacție emoțională puternică și instinctivă, care poate varia în intensitate de la o persoană la alta. Totodată, anxietatea față de posibilele paralele dintre comportamentul șoarecilor din experiment și propria existență a creat în scurt timp reacții exagerate și speculații fantastice.

La prima vedere, concluzia lui Calhoun pare a fi un mare adevăr. Dar oare acest experiment chiar poate fi tratat ca o oglindă intimă a umanității? În opinia mea, extrapolarea directă a rezultatelor acestui experiment la comportamentul uman are o componentă incorectă.
Spun asta deoarece șoarecii sunt o specie cu caracteristici particulare, diferite de cele umane. Iar comportamentele lor sociale nu pot fi transpuse direct la oameni.

Am convingerea că atuurile care ne definesc ca specie și ca oameni depășesc granițele simple de adaptare a celorlalte specii. Forța de a iubi și de a fi iubiți, de a înțelege și de a empatiza, de a crea și de a aspira reprezintă doar o mică parte din ceea ce dă unicitate umanității. De aceea, sunt convins că extrapolările exagerate și, mai ales, nefondate pot duce la concluzii eronate. Trebuie să fim conștienți de limitele și particularitățile fiecărei specii în parte, iar prudența și echilibrul trebuie să devină cruciale atunci când interpretăm și evaluăm rezultatele științifice.

Este trist că, în loc să privim cu atenție provocările reale cu care ne confruntăm, uneori ne pierdem în speculații fantastice. Uitând că forța de a influența viitorul stă în acțiunile noastre prezente, nu în umbrele incerte ale temerilor noastre. În concluzie, experimentul Univers 25 a reprezentat o contribuție valoroasă la înțelegerea dinamicii populației și a comportamentului social al animalelor. Dar nu are nicio legătură cu înțelegerea naturii umane și a relațiilor noastre sociale.

Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay

CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Trecut, prezent și viitor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.