De această dată mi-am propus să abordăm acea situație în care un zâmbet ajunge să ascundă coduri și conspirații oculte. Și ce exemplu mai potrivit puteam găsi decât faimosul zâmbet din tabloul lui Leonardo da Vinci?
Este evident că, la prima vedere, Mona Lisa este percepută ca o doamnă florentină respectabilă, care afișează un zâmbet ușor enigmatic. Totuși, unii semeni de-ai noștri ne asigură că este vorba de mai mult și ne îndeamnă să privim cu mai mare atenție, deoarece sub aparenta simplitate se ascunde o poveste fabuloasă, încărcată de coduri ascunse, identități duble, ba chiar și câteva implicații extraterestre.
De secole întregi, cei mai rafinați critici de artă s-au chinuit să dezlege misterul zâmbetului Mona Lisei. Oare e tristă? E fericită? Sau este doar confuză că a fost obligată să pozeze nemișcată zile în șir? În căutarea răspunsurilor, psihologi, matematicieni și chiar astrologi s-au perindat prin Louvre pentru a dezvălui ”adevărata” semnificație a zâmbetului ei.
Unii au concluzionat că zâmbetul este magic și își schimbă forma în funcție de starea de spirit a celui care privește. Dacă ești vesel, Mona Lisa e veselă. Dacă ești trist, zâmbetul ei dispare. Prin urmare, este magie pură, creată intenționat de Leonardo pentru a băga în ceață experții și teoreticienii întregii lumi. Observați că nimeni nu afirmă că este posibil să discutăm de o simplă iluzie optică.
O altă parte a cercetătorilor care s-au aventurat în profunzimea misterelor Mona Lisei au decis să nu mai piardă timpul cu detalii precum zâmbetul ei enigmatic. Nu, acești ambițioși au trecut direct la lucruri „serioase”. Și ce putea fi mai important decât un zâmbet? Evident, ”codul pierdut” care, după spusele lor, ascunde tocmai locația Sfântului Graal. Incredibilă deducție, nu-i așa?
Totuși, conform manualelor de istorie, Mona Lisa este nimeni alta decât Lisa Gherardini, frumoasa soție a unui negustor de mătase, mamă a cinci copii. Dar, pentru adepții teoriilor alternative, aceste informații reprezintă doar detalii nesemnificative deoarece sunt convinși că, în realitate, Leonardo da Vinci era plictisit să picteze o altă persoană, așa că a decis să creeze un autoportret… feminin.
De ce nu? Dacă tot a desenat elicopterul și schemele pentru roboți, de ce nu ar fi cochetat și cu ideea de identitate fluidă, devenită la modă în lumea occidentală contemporană? Sau poate, chiar mai fascinant, Mona Lisa nu este nici Lisa și nici Leonardo, ci… un extraterestru? Pentru că, evident, nimic nu este mai incitant decât vizitatorii din altă galaxie care s-au infiltrat, zâmbind enigmatic, în rândurile elitei florentine.
Și dacă tot am ajuns la teoria extraterestră, partea preferată a internetului, trebuie să amintim că unii oameni sunt convinși că geniul lui Leonardo da Vinci nu putea fi pur uman, așa că probabil el a colaborat cu niște vizitatori de pe altă planetă. În consecință, fundalul tabloului nu reprezintă un peisaj pământean, ci o planetă îndepărtată. Iar acea lumină din ochii Mona Lisei este un mesaj criptat pentru rasa umană, care va fi decodificat doar atunci când civilizația noastră va fi pregătită să înțeleagă tehnologiile extraterestre avansate.
La fel de ”credibil” a devenit un alt grup de entuziaști, care a petrecut ore în șir studiind ochii și fundalul tabloului pentru a descoperi coduri ascunse și hărți misterioase. Aceștia presupun că Leonardo, fiind un membru secret al cine știe cărei societăți secrete (probabil Francmasoneria sau o frăție intergalactică), ar fi strecurat alte mesaje ascunse în vopseaua tabloului.
Interpretarea ține de povestea furtului din anul 1911, când tabloul a fost subtilizat din Louvre de către Vincenzo Peruggia, un restaurator italian. Versiunea oficială spune că Peruggia a acționat din patriotism, dar unii au adoptat teoria conform căreia furtul a fost parte dintr-un ritual secret al unei societăți oculte, care încerca să descopere adevăratele puteri magice ale frumoasei florentine. Desigur, ce altceva ai putea face cu cea mai celebră pictură a lumii?
În concluzie, tabloul lui Leonardo este mult mai mult decât o capodoperă a artei renascentiste. Este o posibilă fereastră către conspirații, coduri secrete, ritualuri oculte și, evident, vizitatori intergalactici. De aceea, când voi trece prin Louvre, nu voi uita să-mi pun ochelarii de realitate conspirativă și să arunc o privire mai iscoditoare. Poate voi descoperi ceva ce nimeni altcineva nu a văzut încă… sau doar îmi voi propune să apreciez farmecul zâmbetului ei, chiar dacă e plin de mistere. Voi cum veți proceda?
Vasile Petrovan
Imagine de la Wikipedia
CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Déjà vu
