Pretutindeni pe planetă persistă o nedumerire sâcâitoare legată de modul în care au fost construite monumentele egiptene de pe platoul Giza deoarece, timp de secole, arheologii au bâjbâit neputincioși, nereușind să ofere publicului un răspuns cât de cât satisfăcător. Drept urmare și deloc surprinzător, s-au născut mai multe concepții greșite, una mai năstrușnică decât alta.
Divinitatea, locuitorii Atlantidei, extratereștrii…
Astfel, la început se credea că divinitatea a fost cea care a inspirat oamenii să construiască uriașele edificii. Dar mai târziu s-a presupus că locuitorii Atlantidei au fost de fapt cei care au dat o mână de ajutor egiptenilor. Astăzi teoria conspirației sugerează că monumentele antice au fost construite de extratereștrii sau, în cel mai bun caz, aceștia doar le-au arătat egiptenilor cum să le construiască. Motivul acestei ultime presupuneri este destul de recent și își are originea în anul 1898, când astronomul și scriitorul american Garrett P. Serviss a publicat romanul SF ”Edison’s Conquest of Mars”, în care a descris cum marțienii au vizitat în trecut Pământul și au construit Marea Piramidă și Sfinxul. Vorbim de o epocă în care astronomii care studiau cu telescoape suprafața planetei Marte observaseră bizarele formațiuni ce păreau a fi sisteme de canale artificiale și, de aceea, erau pe deplin conviși că acolo există viață inteligentă. Pentru cei cu prejudecăți înrădăcinate legate de eventualele capacități creative ale oamenilor din trecut, ideea scriitorului american a fost salutară.
Teoria lui Erich von Däniken
Unul dintre cei care nu credeau că oamenii din antichitate ar fi fost capabili de realizări tehnologice mărețe este autorul elvețian Erich von Däniken, care – începând cu anul 1968 – a publicat mai multe cărți în care, pe lângă construirea Marii Piramide și a Sfinxului, a atribuit extratereștrilor inclusiv tehnologii genetice care au dus la apariția rasei umane. Teoria sa a captat atenția a milioane de oameni și totul s-a concretizat în 1973, când avocatul Gene Phillips a fondat în SUA ”Ancient Astronaut Society” / Asociația Astronauților Antici, sau mai degrabă a extratereștrilor antici, o grupare care, prin manipularea surselor științifice, susține că deține toate argumentele pentru a dovedi influențele extraterestre în dezvoltarea culturilor moderne, a tehnologiilor, a religiilor și, desigur, a biologiei umane. Se părea că un văl gros fusese îndepărtat și omenirea avea în sfârșit un răspuns corect. De atunci, se presupune că extratereștrii ne supraveghează mai abitir ca Dumnezeu și fiecare eveniment sau fenomen misterios este provocat exclusiv de ei. Milioane și milioane de oameni de pe planetă susțin cu încredere viziunea lui Erich von Däniken, mai ales după anul 2006, când acesta a declarat într-un interviu televizat că a fost vizitat de un extraterestru.
Se conturează o nouă perspectivă
Din fericire, trăim vremuri în care știința și tehnologia au luat un avânt fără precedent, iar arheologia modernă scoate la iveală noi și noi artefacte. Înțelegerea mai profundă a semnificațiilor scrise, pictate sau cioplte pe pereți sau pe obiectele dezvelite a reușit să arunce o lumină nouă asupra tuturor culturilor și civilizațiilor antice. Arheologi și egiptologi renumiți și-au dedicat întreaga viață studiului piramidelor și, în sfârșit, se conturează o nouă perspectivă, lipsită de divinități, atlantizi și extratereștri.
Marea Piramidă de la Giza, cea mai mare piramidă egipteană care inițial avusese o înălțime de 146-147m și lungimea laturii bazei de 230-231m, a avut parte de arhitecți și constructori excelenți, dacă ținem cont că erorile descoperite sunt de ordinul zecilor de milimetri sau zecimi de grade. Din acest motiv se vehiculează că civilizația modernă nu ar fi capabilă de o astfel de realizare, ceea ce desigur este o minciună. În plus, mai există o serie de așa zise măsurători care prin rapoarte ajustate vorbesc de viteza luminii sau de anumite constante universale cuprinse intenționat în dimensiunile piramidei de către constructorii veniți din adâncurile cosmice, uitând că unitățile de măsură pe care le folosim azi nu existau în antichitate. Este evidentă forțarea tentei științifice, dar în zadar. Problema este că milioane de oameni le consideră ca dovezi categorice în favoarea unei influențe superioare, extraterestre. Dacă există viață extraterestră ar fi nemaipomenit ca, la rândul ei, să utilizeze aceleași unități de măsură ca și noi, umilii pământeni.
Nicio teorie nu este acceptată în unanimitate
Arheologii au descoperit toate carierele de unde s-a extras piatra necesară construcțiilor și modul în care a fost extrasă. Au dezvăluit de asemenea modul în care s-a făcut transportul acestora pe Nil (vezi Papirusul lui Merer), descoperind chiar un braț al fluviului, astăzi dispărut, care pe atunci ajungea în proximitatea monumentelor.
A rămas neexplicată problema greutăților. Se știe sigur că egiptenii foloseau doar rampe și brațe de susținere în acea epocă, ceea ce muta povara de a deplasa și ridica pietrele uriașe exclusiv pe umerii oamenilor și poate ocazional pe al unor animale de povară. Cu certitudine a fost o muncă istovitoare, imposibilă la prima vedere.
Din fericire, arheologii care executau săpături la Hatnub (locul carierelor de alabastru folosite de constructorii antici) au descoperit în anul 2018 o rampă foarte bine conservată, care a fost datată pe timpul domniei faraonului Khufu (sec. XXVI î.Cr.), beneficiarul Marii Piramide. Specialiștii au descoperit că sistemul este alcătuit dintr-o rampă centrală flancată lateral de două șiruri de scări căptușite regulat cu găuri pentru stâlpi, de care se presupune că au fost legate funii pentru a putea scoate din carieră săniile cu blocurile uriașe de piatră. Dacă acest mod de lucru a funcționat pentru scoaterea pietroaielor din carieră, este evident că putea fi folosit și la construirea piramidelor. Rămășițele rampei vechi de peste 4500 de ani ar putea fi răspunsul la seculara întrebare: cum a fost construită Marea Piramidă, cea mai emblematică formă a arhitecturii egiptene? De-a lungul timpului au fost propuse și alte metode probabile, dar adevărul este că niciuna dintre ele nu este acceptată în unanimitate de specialiști. Poate rampa de la Hatnub?
Se ivesc însă alte întrebări
Se ivesc însă alte întrebări: de ce atâta efort la extracția din cariere, la transportul pe Nil, dacă nu erau capabili să ridice și să așeze la locul stabilit aceste blocuri de piatră? De ce în imediata apropiere a piramidelor existau tabere uriașe în care se știe că locuiau mii de constructori și familiile lor? De ce atâta efort logistic și administrativ?
Curios este faptul că se speculează doar despre constructorii Marii Piramide chiar dacă în realitate au fost descoperite 118 astfel de monumente. Apariția lor nu a fost instantanee și desigur nici gradul de complexitate nu este același. Poate o incursiune în evoluția arhitecturii piramidelor ar fi mai utilă pentru a explica modul în care a fost construită Marea Piramidă.
Primele astfel de locașuri, numite Mastaba, au fost datate prin anul 3100 î.Cr. și au fost construite cu scopul de a marca mormintele faraonilor. Este vorba de construcții dreptunghiulară realizate din piatră sau cărămidă arsă la soare. Acestea aveau doar rolul de a indica locul în care era îngropat faraonul deoarece, în realitate, mormântul regal era săpat adânc în sol, iar construcția de deasupra, fără intrări sau ferestre, avea sigilate în interior doar camere destinate ofrandelor, decorate cu reliefuri sau picturi.
De la prima piramidă, la Marea Piramidă
Prima piramidă adevărată construită de egiptenii antici este cea a faraonului Djoser (circa 2630 î.Cr.) care și-a dorit un mormânt mai impunător decât cele ale predecesorilor săi. Arhitectul desemnat a fost celebrul vizir regal Imhotep, care a ales să suprapună șase Mostaba de diferite mărimi și a rezultat prima piramidă în trepte. Trupul faraonului Djoser, însă, a fost plasat tot într-o incintă subterană și nu în interiorul piramidei.
Chiar dacă se omite sistematic aducerea în discuție a piramidei faraonului Sneferu (2575-2551 î.Cr.), trebuie să vorbim și despre ea, deoarece reprezintă o dovadă categorică a unui eșec. DA! Egipenii antici au făcut și greșeli. Această piramidă numită piramida îndoită nu a fost finalizată conform unghiului de înclinare inițial, ci a fost corectată după ce arhitecții au descoperit că prezintă o serie de neajunsuri. Ca atare, faraonul Sneferu a construit în total trei astfel de monumente până când a reușit să obțină ceea ce își dorea.
Apogeul arhitecturii piramidelor a fost atins de faraonul Khufu (Cheops în greacă), fiul lui Sneferu, care a construit cea mai mare piramidă egipteană, cunoscută astăzi ca Marea Piramidă. Arhitectul Hemiunu nu a mai repetat greșelile predecesorilor săi și a reușit să înalțe un edificiu impresionant, nemaivăzut, acompaniat de alte trei piramide mai mici pentru soțiile faraonului. Arheologii au descoperit că mumia lui Khufu nu mai era depusă în subsol, ci ocupa o cameră în interiorul edificiului, așa numita Camera Regelui, cu pereți bogat ornamentați cu simboluri religioase, considerate magice, care se adresau atât celor vii cât și celor morți.
Cu timpul, scara masivă și mai ales precizia construcțiilor au scăzut semnificativ. Din diverse motive piramidele ulterioare au fost mai mici și adesea construite în grabă până când, din motive de securitate, mormintele cu mai multe camere au fost săpate în stâncă, precum cel al tânărului faraon Tutankhamon.
Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Pământul plat
