Întocmirea unui calendar precis a reprezentat o necesitate fundamentală în istoria umanității și conceperea lui a antrenat constant cele mai luminate minți de pe întreg mapamondul. La sfârșitul secolului al XVI-lea însă, pe când Papa Grigore al XIII-lea se pregătea să introducă în Europa Calendarul Gregorian (pe care îl folosim astăzi), devenise la fel de necesară conceperea unei cronologii cât mai exacte a evenimentelor istorice din trecut. Unii savanți căutau să organizeze textele antice astfel încât să creeze o aliniere temporală perfectă, în timp ce alții considerau că o cronologie riguroasă poate fi calculată doar cu ajutorul astronomiei.
Din fericire, printre aceștia se găsea și Joseph Justus Scaliger (1540-1609), savant și lider religios franco-italian, care a considerat că rețeta câștigătoare constă în combinarea tuturor metodelor existente. Timp de cinci ani a studiat intens subiectul, a tratat textele biblice și cele clasice ca fiind la fel de importante din perspectivă istorică, a folosit eclipsele și conjuncțiile databile pentru a alinia și data momentele mai importante de la căderea Troiei până la cea a Constantinopolului, apoi în anul 1583 a publicat ”De emendatione temporum”, o lucrare remarcabilă care urma să revoluționeze toate ideile anterioare legate de cronologia antică.
Chiar dacă pare incredibil pentru noi, Scaliger este cel care a dovedit că istoria antică nu se limitează la Biblie, la istoria grecilor și a romanilor, ci cuprinde în aceeași măsură istoria babilonienilor, a egiptenilor, a perșilor și a evreilor. Înfăptuind miracole bibliografice și filologice, Scaliger a reușit să pună bazele tehnice ale cronologiei științifice și să creeze o structură coerentă utilizată și în zilele noastre.
În epocile care au urmat o serie de savanți au criticat munca lui Scaliger, inclusiv Newton, dar cel mai renumit opozant avea să vină din Rusia comunistă. Nikolai Aleksandrovici Morozov (1854-1946) a fost o personalitate extravagantă dar în același timp foarte bine instruită, dinamică și dârză, un spirit rebel al intelectualității rusești de sfârșit de secol XIX și început de secol XX. A făcut parte din mediul academic și a excelat în mai multe direcții științifice datorită erudiției sale enciclopedice.
Totodată, a fost un revoluționar pătimaș împotriva guvernului țarist. Din cauza activităților sale politice a fost închis aproape 25 de ani, timp în care a primit totuși permisiunea de a studia chimie, fizică, matematică, astronomie, biologie, geologie, precum și literatură teologică. Chiar dacă vorbea 11 limbi, în detenție a mai învățat ebraica pentru a finaliza un studiu aprofundat al istoriei biblice și al cronologiei fenomenelor cerești din anii vieții lui Hristos. După eliberare a publicat mai multe cărți științifice impresionante, dar în acest context pe noi ne interesează cele legate de istoria originii apocalipsei: ”Revelația în furtună și tunet” (1907), ”Profeții” (1914), ”Hristos”(șapte volume 1924-1932).
Înarmat cu o cantitate uriașă de informații, în paginile acestor cărți a scos în evidență o ciudată nepotrivire de date, suspectând că tabloul profetic-vizionar descris în Cartea Apocalipsei de cel care se autointitula Ioan din insula Patmos reflectă în realitate o descriere alegorică a constelațiilor. Se părea că savantul rus a descoperit că poziția corpurilor cerești descrise în ultima carte a Noului Testament reprezintă într-adevăr cerul văzut din insula Patmos doar că la o dată diferită, mai exact la 30 septembrie 395 d.Ch. (calendarul Iulian), adică cu exact trei secole mai târziu decât susținea Biserica creștină (95-96 d.Ch.).
Impactul a fost desigur colosal și a stârnit instantaneu o aprinsă controversă în presa vremii, în timp ce mediul academic era de-a dreptul consternat. Pentru a-și proba afirmațiile ofensatoare în fața nenumăratelor obiecții, Morozov a folosit argumente istorice și astronomice.
Cele istorice se referă în principal la detaliile cu un puternic specific bizantin al secolelor IV și V, care nu ar fi fost accesibile lui Ioan din Patmos la sfârșitul secolului I, ci mai degrabă Sfântului Ioan Gură de Aur (357-407), arhiepiscopul Constantinopolului. În plus, savantul a descoperit că există anumite texte care se pare că descriu aceleași evenimente istorice dar datate diferit, ceea ce schimbă și amplifică artificial cronologia reală.
Argumentele astronomice evidențiază pozițiile Soarelui, ale Lunii și ale constelațiilor descrise în Cartea Apocalipsei, un ansamblu de corpuri cerești care în mod categoric nu a existat în acea formă la sfârșitul secolului I. Această afirmație este sigură și de necontestat deoarece orice astronom modern o poate dovedi în mod categoric. Cu toate acestea, Morozov nu a insistat pe stabilirea autorului ultimei părți a Noului Testament, chiar a declarat că îi este indiferent, dar a suspectat cu înverșunare autenticitatea cronologiei scaligeriene renascentiste acceptată astăzi pe scară largă. A murit fiind convins că are dreptate.
Începând cu 1975, un grup de oameni de știință ruși de la Universitatea de Stat din Moscova a ajuns la concluzia că există greșeli mari în cronologia lui Scaliger și au dedus că istoria antică și medievală a fost falsificată. Astfel a apărut o teorie a Noii Cronologii, care îi are ca principali autori pe Anatolii Fomenko și Gleb Nosovsky. Desigur, noile concepții sunt derivate din munca lui Morozov, dar implică o scurtare drastică a timpului istoric. Cei doi sunt convinși că întreaga antichitate reprezintă în realitate o subperioadă a Epocii Medievale.
În opinia lor, istoria umană se întoarce în timp doar până în anul 800 d.Ch., iar artefactele datate anterior acestei perioade sunt greșite. Mai mult, ei afirmă că metodele de datare arheologică, datarea cu carbon sau dendrocronologică, paleografică, numismatică etc., toate sunt eronate și dependente de cronologia tradițională. Tot ei consideră că nu există nicio informație reală din perioada 800-1000 d.Ch. iar marile evenimente istorice au avut loc între anii 1000 și 1500 d.Ch.
În opinia lor clerul poartă întreaga vină pentru falsificarea cronologiei deoarece documentele care vorbesc de perioade anterioare anului 800 d.Ch. sunt create intenționat de aceștia. Prin urmare, evenimentele biblice au avut loc între anii 1152-1185 d.Ch. iar Isus a fost în realitate Andronic I Comnenos, împăratul Bizanțului. Inclusiv Cartea Apocalipsei atât de riguros datată de Morozov este în opinia lor un horoscop ce descrie evenimente cerești care au avut loc între 25 septembrie și 10 octombrie 1486.
În concluzie, tăblițele sumeriene și babiloniene sau tabelele chinezești ale cometelor, monumentele, statuile, operele filozofilor greci și multe, multe alte artefacte, evenimente sau personalități, nu au nicio relevanță fiind probabil falsificate sau prost înțelese.
Dacă totul este fals care este adevărul? Cei doi au inventat o istorie a lumii bazată pe un vast imperiu care cuprinde (ce altceva?) poporul slav-turc numit Hoarda Rusă, care a jucat rolul decisiv în evoluția civilizației umane ca un far călăuzitor. Nimeni și nimic nu ar fi putut exista sau progresa fără benefica influență ruso-turcă. Minunat, nu-i așa?! În cel mai bun caz vorbim de un patriotism dus până la extrem, dar adevărul este că afișează un prost gust de ultimă speță. Și totuși ideea Noii Cronologii a fost preluată de mulți adepți, fiind susținută astăzi cu deosebită încredere și determinare.
Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Mișcarea Raeliană
