Într-un laborator modest de la începutul anilor ’30 ai secolului trecut, chimistul american Samuel Stephens Kistler jongla cu idei care sfidau limitele cunoașterii de atunci. Cum ar fi, se întreba el, dacă aș înlătura lichidul dintr-un gel, lăsând în urmă doar scheletul său fantomatic? Ce ar rămâne? Răspunsul la această întrebare a fost un material straniu, eteric, de o natură aproape ireală, iar compozitul său, format din 99,8% aer, era aproape de neînțeles pentru mintea obișnuită.
A fost numit aerogel, dar în ultimele decenii a fost poreclit cu afecțiune fum înghețat sau fum solid, deoarece are o structură atât de ușoară și de poroasă încât transparența lui pare o iluzie, o punte între realitate și un tărâm desprins din imaginația celor mai îndrăzneți visători. Dar aerogelul este la fel de remarcabil pe cât este de costisitor. Prețul său ridicat este o consecință a procesului de producție complex, care implică eliminarea lichidului dintr-un gel printr-o uscare supercritică, o procedură care necesită echipamente specializate și materiale de bază scumpe.
Ce este aerogelul în esență? Este un paradox materializat, solid și totuși aerian, transparent dar solid, o substanță care, în ciuda aparențelor fragile, este un campion al rezistenței termice și al protecției. Am putea spune că se află la intersecția dintre știință și artă, dintre tehnologie și magie.
Însă nu toată lumea privește aerogelul cu admirație din pricina naturii sale aproape imateriale. În adâncurile internetului, acolo unde conspirațiile înfloresc ca niște ciuperci după ploaie, a devenit subiectul unor teorii bizare. O parte dintre aceste teorii susțin că este de origine extraterestră, o creație pe care omenirea nu ar fi putut-o dezvolta fără intervenția unor forțe din afara lumii noastre.
Cei suspicioși sugerează că aerogelul este folosit în proiecte secrete de geoinginerie, imaginându-și că guvernele îl dispersează în atmosferă pentru a controla clima, pentru a modela vremea după bunul plac al unor elite. În această viziune nu mai este doar un material, ci un instrument de dominație globală.
Însă, dincolo de toate aceste speculații, aerogelul rămâne o realizare remarcabilă a științei, un exemplu al ingeniozității umane. Este utilizat cu succes în izolațiile termice din industrie, dar mai ales în explorarea spațială unde își dezvăluie adevăratul potențial protejând instrumentele și echipamentele de frigul cosmic.
Prin urmare, aerogelul nu este nici mister, nici minciună. Este un exemplu evident că magia nu trebuie să fie obligatoriu mistică, ci, uneori, poate fi pur și simplu rezultatul unei formule perfecte, calculată în mintea unui om care a îndrăznit să viseze. Acești arhitecți ai infinitului, care construiesc poduri din gânduri îndrăznețe și desenează constelații pe cerul necunoscutului, sunt cei care îndrăznesc să deschidă porțile misterelor și să aprindă scântei acolo unde domnește întunericul. Fără viziunea lor am rătăci pierduți în limitele convenționalului. Să-i celebrăm, deoarece prin visele lor curajoase se conturează un viitor în care speranța și cunoașterea devin stele călăuzitoare.
Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Punți către alte lumi
