Potrivit curentelor spirituale, conceptul de aură sau câmp energetic reprezintă o radiație energetică emanată atât de organismele vii, cât și de obiectele neînsuflețite. În cazul omului, se crede că aura multicoloră este o rezultantă a sentimentelor, gândurilor, trăirilor și faptelor noastre. Ne învăluie în totalitate organismul și ne însoțește pretutindeni pe tot parcursul vieții.

Din nefericire nu o putem observa cu ochiul liber deoarece ne-am pierdut treptat această abilitate, dar se crede că în primii ani de viață o dețineam cu toții. Se pare că printre adulți mai există câțiva norocoși, puțini, desigur, care beneficiază în continuare de această abilitate extraordinară și, după propriile afirmații, sunt capabili să descifreze caractere, stări interioare și chiar stări de sănătate.

Se pare că există două modalități de vizualizare a propriei aure. Prima, cea mai complicată de altfel, presupune performarea unor tehnici complexe de meditare care implică în primul rând un volum impresionant de voință, încredere, concentrare și perseverență. Rezultatele se obțin greu și necesită mult timp, dar cei care susțin că au reușit se laudă că recompensele sunt pe măsură. A doua modalitate de investigare și vizualizare a aurei energetice întrebuințează știința, mai exact tehnologiile care implică camerele de luat vederi.

O astfel de tehnică fotografică, aflată la limita dintre știință și paranormal, a apărut în anul 1939 și este atribuită electricianului și inventatorului sovietic Semion Davidovich Kirlian care, împreună cu soția sa, Valentina Khrisanfovna, profesor și jurnalist, a creat prima fotografie a unei aure energetice. Au existat și înainte cercetări în acest sens, inclusiv ale celebrului inginer sârb Nikola Tesla, dar munca celor doi soți a fost prima percepută de publicul larg ca fiind o realizare autentică.

Totul a început după ce S.D. Kirlian a devenit cel mai căutat depanator de echipamente electrice din laboratoarele oamenilor de știință. Într-una din zile a fost invitat la o demonstrație a unui dispozitiv de electroterapie d’Arsonval, ocazie cu care a observat că între pielea unui pacient și electrozii aparatului electric de înaltă frecvență a apărut o strălucire bizară, un fel de mini-fulger luminos.

Geniul inventatorului sovietic s-a manifestat când a decis că ar fi interesant să fotografieze noua curiozitate, dar știa că avea să fie greu deoarece era nevoie de un echipament asemănător, ceea ce nu era foarte la îndemână. După mai mult timp și mai multe încercări nereușite, a descoperit că expunerea într-un câmp electric de înaltă tensiune și frecvență a unor părți din corpul uman sau a unor obiecte banale creează o imagine inedită în care obiectul studiat apare înconjurat în întregime de o lumină asemănătoare unei aure energetice. Impactul vizual era intens și a produs o avalanșă de interpretări mai mult sau mai puțin raționale.

Se părea că în sfârșit fusese demonstrat un important concept ocult, considerat de majoritatea oamenilor o banală plăsmuire a grupărilor spirituale obscure. Zeci de ani s-a considerat că existența reală a aurei energetice a fost demonstrată științific și, de aceea, savanți de pe tot globul au demarat studii complexe. Prin anii 1970, în țara noastră existau peste 14.000 de cercetători care se străduiau să pătrundă misterul luminos și, desigur, implicațiile acestuia asupra omului și a naturii.

În funcție de regiunea geografică sau mediul științific care o utiliza, tehnica folosită de inginerul sovietic a fost numită Kirlianografie, electrofotografie, electrografie, bioelectrografie etc., iar aura a fost denumită pompos forță vitală deoarece haloul de lumină multicoloră presupunea o relație intimă cu starea de sănătate a ființelor vii.

Unul dintre experimentele soților Kirlian, menite să le susțină descoperirea, consta în fotografierea unei frunze. După prima imagine obținută, aceștia au tăiat o bucată din ea și au fotografiat-o din nou. Oarecum bizar, în a doua imagine continua să apară o urmă slabă a fragmentului tăiat. Astfel s-a descoperit că în realitate este vorba de umezeala rămasă de la bucata de frunză îndepărtată. Când locul era bine curățat, aura fantomatică nu mai apărea. Cu timpul s-a mai descoperit că aura plantelor scade în intensitate odată cu uscarea lor, ceea ce era firesc deoarece dispărea umezeala și, odată cu ea, câmpul electric creat artificial.

Prin urmare, fotografiile Kirlian au fost greșit interpretate ca aure energetice și au lăsat fără răspuns întrebările legate de radiațiile de energie emanate de oameni și frunze, de energiile Chi (qi) din Qigong-ul chinezesc sau… sau…

Nu știu dacă aura energetică există cu adevărat sau este doar o mostră de cunoaștere instinctivă ce nu poate fi ignorată. Am descoperit însă în fizica cuantică existența funcției de undă ce poate fi asociată oricărui organism și, de ce nu, într-o oarecare măsură are tocmai aspectul aurei energetice. Nu contează dacă asemănarea nu este reală și există doar în imaginația mea.

Până la urmă, atunci când abordăm concepte legate de funcționarea corpului uman trebuie să înțelegem că intuiția noastră poate pretinde în mod legitim existența unor caracteristici excentrice. Dar să nu uităm că lumea palpabilă este doar accesibilă și nu în totalitate conformă cu realitatea absolută. Nu vedem, nu auzim și nu simțim tot ce există, dar cu toate astea trăim destul de confortabil. Poate doar atât contează, dacă nu ești curios.

Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay

CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Pământul umflat

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.