Ți s-a întâmplat vreodată să te afli undeva unde nu ai mai fost niciodată, discutând cu oameni pe care abia i-ai cunoscut, dar ai simțit că totul este incredibil de familiar? Acea senzație inexplicabilă, ca și cum ai mai trăit deja acel moment, poartă numele de déjà vu, un termen venit din franceză, care înseamnă deja văzut.
De-a lungul secolelor, acest fenomen a fascinat atât oamenii obișnuiți, cât și filosofii, misticii și chiar oamenii de știință. Cum este posibil să simți că retrăiești ceva ce nu ai trăit niciodată? Este oare dovada că viețile noastre sunt ciclice sau că avem acces la o realitate paralelă? Sau este pur și simplu o iluzie a creierului, cauzată de sinapsele noastre imperfecte?
În mod natural, fiecare fenomen misterios atrage atenția esoteriștilor și misticilor, iar déjà vu nu face excepție. Diverse curente spirituale au oferit interpretări fascinante ale acestei senzații, considerând-o, într-un mod cu totul general, o fereastră larg deschisă către dimensiuni neștiute ale existenței.
Totuși, cea mai uzuală explicație se leagă de conceptul de reîncarnare. În tradițiile spirituale orientale, cum ar fi hinduismul și budismul, se afirmă că sufletul omului călătorește prin multiple vieți și fiecare existență reprezintă o etapă a evoluției spirituale. Conform acestei interpretări, momentele de déjà vu ar reprezenta amintiri fugitive din viețile trecute, ca niște amprente karmice ale sufletului nostru.
În contrast, în tradițiile mistice occidentale, în special în cadrul mișcării New Age, fenomenul este asociat cu teoria dimensiunilor paralele care sugerează că realitatea noastră nu este unică, deoarece există multiple universuri sau dimensiuni care coexistă în același timp. Conform acestei ipoteze, déjà vu ar fi un moment în care două sau mai multe dimensiuni se suprapun, iar noi trăim simultan în ambele realități. Mai exact, o versiune a noastră dintr-un alt univers ar putea trăi exact aceeași experiență în același moment.
O altă interpretare sugerează că déjà vu ar putea fi legat de vise precognitive sau de abilitățile extrasenzoriale ale minții noastre. Potrivit acestei teorii, mulți dintre noi visăm evenimentele înainte ca acestea să se întâmple dar, odată ce ne trezim, le uităm. Abia când trăim acele evenimente, senzația de déjà vu este declanșată de memoria ascunsă a subconștientului.
Desigur, există și teorii mai controversate, care sugerează că trăim într-o simulare creată de o inteligență superioară. Conform acestei ipoteze, fenomenul misterios ar putea fi un „glitch” în simulare, ca în jocurile video, asemănătoare unei erori de software. Ideea este popularizată de cei care sunt convinși că realitatea noastră este o simulare extrem de avansată.
Dincolo de aceste interpretări, mai mult sau mai puțin raționale, fenomenul a fost un subiect de interes și pentru cercetătorii din domeniul neurologiei sau a psihologiei. Deși nu există încă o explicație definitivă, mai multe teorii științifice consideră că misterul poate fi elucidat din perspectiva funcționării creierului uman.
Prin urmare, se sugerează că este o eroare de procesare a memoriei, adică senzația de familiaritate intensă apare atunci când creierul stochează noile informații într-o parte a memoriei pe termen lung în loc de cea pe termen scurt. Astfel, se creează senzația că evenimentul prezent a fost trăit deja, deoarece este procesat eronat ca o amintire mai veche.
O altă teorie neurologică suspectează că este rezultatul unei sincronizări defectuoase între diferite regiuni ale creierului care procesează informațiile senzoriale. Când aceste părți nu funcționează în sincron, informațiile pot ajunge la conștiința noastră într-o ordine greșită și o parte a creierului înregistrează experiența cu o fracțiune de secundă mai repede decât cealaltă parte. Întârzierea creează senzația că experiența este familiară, deoarece a fost deja procesată de una dintre regiunile creierului.
Cercetătorii au mai observat că pacienții care suferă de crize epileptice, în zona lobului temporal, au raportat frecvent senzații intense de déjà vu chiar înainte de o criză, ceea ce sugerează că fenomenul ar putea fi legat de activitatea anormală a unei regiuni a creierului, cea responsabilă de procesarea memoriei și a senzațiilor.
Mai interesant, cred eu, este presupunerea celebrului psiholog Carl Gustav Jung, care a sugerat existența unui inconștient colectiv, un strat profund al minții umane care conține experiențe și cunoștințe universale împărtășite de toți oamenii. Potrivit psihologului elvețian, déjà vu ar putea fi o manifestare a subconștientului colectiv, în care mintea omului accesează temporar cunoștințe și experiențe preluate din acest nivel universal.
În cele din urmă, déjà vu rămâne o enigmă, o ușă misterioasă care ne face să ne întrebăm dacă suntem captivi într-o repetiție cosmică sau, pur și simplu, dacă mintea noastră ne joacă feste. Oare vorbim de o umbră fugară a unui vis care ne amintește că realitatea este mult mai complexă decât putem noi înțelege? Cine știe? Important este că aceste momente ne încurajează să reflectăm asupra adâncimilor nevăzute ale existenței.
Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Fum solid
