Două Ilene din Budești își aduc aminte de iernile de altădată și de săniușul în opinci, pe săniuțe de lemn…
Reprezentanții Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş continuă să adună povești în albumul lor sentimental ”Amintiri cu săniuș pe derdeluș”. Azi contribuie Ileana lu’ Baciu și Ileana Dunca, din Budești.
”Când eram noi micuțe, o fo tot de-un omăt, din octombrie, tătă iarna, până-n martie. Urnea și casele omătu, așa greu era. Noi meream la săniuș cu opinci și obdiele, nu ca acuma. Atunci n-ai avut televizor, asta ți-o fost distrarea. Aveam săniuță de lemn, apăi o făcut-o așa, mai lată, să încăpem tri pă ie”, încep povestea cele două Ilene din Budești.
Prima mare provocare a coconilor era să obțină biletul de liberă trecere spre săniuțe… ”Când am putut scăpa de la părinți, fugeam la săniuță și stăteam vreo două ceasuri. «Numa un ptic lasă-mă», le ziceam. No, demult am avut lucru-n casă. Fetele am avut de tors, n-ai stat un pic. Băieții umblau mai mult, da noi, fetile, n-am putut umbla. Amu n-am mai putea merge, n-avem picioare. Ni-i urât și-n mașină a mere”, mărturisesc Ileana lu’ Baciu și Ileana Dunca.
Nu era repriză de săniuș fără isprăvi una mai mare și mai dureroasă ca alta: ”Mergeam pe mocira lui Raitos, așa îi zicea și apăi era tăt un dâmb acolo, de săream așe, păstă tăte hâcurile. Ne mai și loveam”.
🛷 Și dacă inițiativa celor de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş v-a stârnit și vouă amintiri, le puteți așterne și trimite în mesaj privat pe contul de socializare al centrului și amintirea voastră trece în colecția ”Amintiri cu săniuș pe derdeluș”.
Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş (credit foto – Gheorghe Petrilă)
CITEȘTE ȘI:
Amintiri cu săniuș pe derdeluș | Lenuța lui Opriș: ”Tare ne bucuram să ne dăm cu săniuțele când eram coconi”
Amintiri cu săniuș pe derdeluș | Gavrilă a lu Porceanu: ”Dacă v-aș arăta pe unde am sărit, ați zice că nu se poate…”
