Cine făcea săniuțele de care se bucurau atât de mult coconii în zilele cu omăt? Răspunsul vine de la Elena Opriș din Breb: ”Pe unele le făceau «couacii» (fierarii), da mai mult părinții le făceau”.
”Tata, fie iertat, și el ne-o făcut o săniuță frumoasă, de lemn, iar pă talpă se punea un fier de făcut potcoave, i se zicea «șparing». Acela trebuia bătut și încălzit și pus pe talpa de la săniuță. Se mai făcea și cu vargă de coasă”, își amintește Elena Opriș din Breb.
Nu erau numai de un fel săniuțele nici măcar atunci. ”Noi, când eram coconi, ziceam că «o făcut tată-său târloagă», adică o săniuță micuță, încăpe numai un copil pă ie. Erau și săniuțe din magazin, făcute foarte frumos, da cred că numa doi copii din sat din vreo 400 și ceva o avut bani să-și ia din acelea”, merge cu firul poveștii mai departe Elena Opriș.
Așa că de cele mai multe ori părinții făceau săniuțe: ”Depindea și părinții ce fel de gospodari erau. Dac-o fost bun gospodar, o făcut o săniuță frumoasă pentru copiii lui. Dac-o fost mai trăncălău, o făcut câte-o târloagă”.
🛷 Și dacă inițiativa celor de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş de a aduna ”Amintiri cu săniuș pe derdeluș” v-a stârnit și vouă nostalgii, le puteți așterne și trimite în mesaj privat pe contul de socializare al centrului.
Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş (credit foto – Mihai Ian Nedelcu)
CITEȘTE ȘI:
Amintiri cu săniuș pe derdeluș | ”Noi meream la săniuș cu opinci și obdiele”
Gavrilă a lu Porceanu: ”Dacă v-aș arăta pe unde am sărit, ați zice că nu se poate…”
Lenuța lui Opriș: ”Tare ne bucuram să ne dăm cu săniuțele când eram coconi”
