„Nici zăpada și nici sărbătorile de iarnă nu mai sunt ca altădată…”. Auzim asta tot mai des și cred că și noi înșine am exprimat adesea aceeași dezamăgire. Da, cu siguranță că acei „nămeți” pe care cu toții îi cunoaștem din trecut nu prea mai apar azi în peisajul hibernal, iar sărbătorile tradiționale specifice lunii decembrie par să-și fi pierdut din autenticitate și poate chiar din conținutul spiritual. Însă tot de noi ține să le redăm farmecul inițial, iar aportul fiecăruia e fără îndoială extrem de important.
Cei care mai știu „cum era pe vremea bunicilor și a părinților noștri” sunt datori și responsabili să ducă mai departe bucuria și pacea Sfintelor Sărbători, să transmită generațiilor viitoare faptul că tocmai aceste momente de bucurie și liniște sufletească, de comuniune și înțelegere reciprocă, pot fi – și trebuie retrăite – de-a lungul întregului an.
Extrapolez acum și spun că, în general, treaba asta cu responsabilitatea asumată e una cât se poate de serioasă. Am auzit de multe ori întrebarea fatidic-retorică: „Ce pot eu să fac ?!”. Omule, poți să faci mult și multe! Și uneori nici nu e nevoie să faci mult, ci doar puținul care îți este alocat sau pe care poți tu să-l gestionezi. Dar fă-l! Pentru că doar așa vei contribui la binele general. Altfel vei ajuta prin neimplicare tabăra opusă. Tocmai cea pe care tu însuți o blamezi. Așa că de sărbători, și nu doar, fii mai bun, participă, implică-te, păstrează viu sentimentul specific acestei ocazii, menține vii tradiția și bunele obiceiuri, acelea care ne împlinesc și ne dau sens.
Sărbătorile de iarnă ne aduc împreună. Este marele lor atu. Bradul de Crăciun este pivotul și elementul comun în jurul căruia familia și prietenii se strâng deopotrivă. Este un simbol al unității. Nu mai spun că așteptarea sosirii Moșului și apoi desfacerea cadourilor așezate sub brad sunt fără tăgadă marile bucurii ale copilăriei. Iar noi, adulții, chiar dacă nu mai avem atâta zăpadă la dispoziție, ne putem totuși bucura de un vin fiert, de o masă îmbelșugată și de poveștile bătrânilor noștri dragi. Cât despre nămeți, îi putem căuta și chiar găsi ceva mai sus. Adică la munte sus, unde e tare frumos, unde brazii sunt ornați cu globuri de gheață și beteală de omăt. Iar ca totul să fie mai real, ne putem pune pe cap o căciulă croșetată cu drag de bunica și la gât un fular asemenea. Putem lua sania, cu tot cu zurgălăi, și să ne avântăm cu ea în jos pe derdeluș.
Dar nu doar către munți trebuie să ne orientăm pentru a regăsi farmecul iernii. E de ajuns și chiar indicat să trecem „peste deal”, așa cum se spune, în Maramureșul Istoric, acolo unde tradițiile și sărbătorile de iarnă se păstrează cel mai bine, arhaismul lor fiind încă puternic prezent. Vorbim totuși de un etalon, pentru că, după cum știm cu toții, „Crăciun în Maramureș” este deja un brand. Ce altă sursă de inspirație mai bună decât acest loc încărcat cu atmosfera emanată de generații întregi de săteni vrednici care de-a lungul veacurilor l-au îmbogățit cultural și spiritual prin prezența și activitatea lor neîntreruptă…
Să știți că nu scriu din poziția sfătuitorului sau a păstrătorului de tradiții și obiceiuri strămoșești. Pentru că nu sunt acela. Și eu am zis: „farmecul sărbătorilor s-a pierdut”. De aceea rîndurile de mai sus mi se adresează în aceeași măsură, reprezintă o autocritică și o încurajare în a îndrepta lucrurile despre care tocmai vorbim. Așa că, anul acesta, voi încerca să reactivez spiritul sărbătorilor și să-l pun în aplicare, am să mă străduiesc să învăț în sfârșit măcar o colindă de la cap la coadă și, chiar dacă voi sta undeva în spate în grupul colindătorilor, să merg totuși la colindat. Și nu voi uita desigur să beau o cană de vin fiert, la gura sobei, împreună cu cei dragi.
P.S. Nu uitați, schimbarea vine de la fiecare în parte!
Sărbători fericite!
Mircea Trifan
Foto (c) eZiarultău
CITEȘTE ȘI:
Nu mai căuta perfecțiunea: caută miracolul!
