Teoriile conspiraționiste care discreditează misiunile Apollo se hrănesc din ambiguități, din umbrele detaliilor tehnice și din grandioasa imaginație a celor care preferă misterul în locul adevărului evident. Una dintre cele mai faimoase întrebări care alimentează aceste teorii, și care fascinează mult prea multă lume, este legată de celebra fotografie ce surprinde „primul pas al omului pe Lună”.
Privind această imagine emblematică, perfect compusă, mulți se întreabă: „Cum a fost realizată această fotografie, dacă Neil Armstrong, cel care ar fi trebuit să fie subiectul, abia coboară de pe modulul lunar?”. Aparent această întrebare chiar ridică un paradox: dacă Armstrong este primul om care a pășit pe Lună, atunci cine a avut timpul și posibilitatea să-l fotografieze?
În mintea conspiraționiștilor răspunsul este unul simplu: ”nu putea fi nimeni acolo și, prin urmare, întreaga scenă a fost regizată de specialiștii de la Hollywood” cărora le-a scăpat acest detaliu, alături de multe altele. Totuși, misterul acestei imagini dispare atunci când privim cu atenție detaliile și contextul tehnologic al misiunii Apollo 11.
Mai întâi, trebuie să lămurim un aspect esențial, și anume că fotografia iconică, îndelung criticată, nu îl surprinde pe Neil Armstrong, ci pe Buzz Aldrin, al doilea astronaut care a pășit pe Lună. Această imagine, clară și spectaculoasă, a fost realizată de Armstrong cu ajutorul unei camere Hasselblad, montată pe pieptul costumului său spațial, după ce atinsese deja solul lunar. Camera era concepută special pentru a funcționa în condițiile extreme de pe Lună și putea captura imagini de o calitate remarcabilă. De-a lungul timpului, însă, mulți au presupus eronat că această imagine îl înfățișează pe Armstrong în timp ce coboară scara modulului.
Această confuzie a fost amplificată și de faptul că fotografia reală, în care Armstrong coboară scara, a fost surprinsă de o cameră video montată pe modulul lunar Eagle, destinată înregistrării mișcărilor în timp real, și nu de o cameră foto de înaltă performanță. Prin urmare acea imagine este mult mai puțin clară sau detaliată, motiv pentru care a fost rareori promovată, fiind rapid eclipsată de claritatea și frumusețea fotografiilor realizate ulterior. Aceasta este sursa confuziei și a întrebării care alimentează teoriile conspiraționiste.
Prin urmare, explicația este simplă și lipsită de orice mister. Trebuie să reținem că în fotografia de care discută conspiraționiștii nu este vorba despre primul pas, ci despre o altă etapă a misiunii, mai exact ”al doilea pas”, surprins de Armstrong cu camera sa. Astfel, fotografia clară cu Aldrin a fost realizată de Armstrong, iar prima coborâre a lui Armstrong a fost documentată de camera video de pe modulul lunar.
Totuși, întrebarea care rămâne este: de ce a fost promovată imaginea cu Aldrin? Simplu. Camera lui Armstrong, un echipament avansat pentru acea vreme, putea să surprindă detaliile fine și să creeze compoziții perfecte, chiar și în condițiile dificile de pe Lună. În schimb, camera video de pe modul lunar era proiectată doar pentru funcționalitate, nu pentru estetică, iar diferențele dintre cele două echipamente sunt evidente. Această alegere a făcut ca imaginea lui Aldrin coborând scara să devină emblema aselenizării, în timp ce imaginea mai puțin clară a lui Armstrong a rămas în fundal. Astfel, întreaga confuzie provine dintr-o presupunere greșită.
Iată că misterul dispare odată ce înțelegi diferențele tehnologice dintre cele două echipamente și contextul în care au fost folosite. Totuși, pentru conspiraționiști, acest lucru pare mai puțin interesant decât ideea unui studio secret în care s-ar fi falsificat totul. Adevărul, deși mai simplu, este mai puțin spectaculos. Armstrong și Aldrin au lucrat în condiții extrem de dificile, utilizând tehnologia de vârf a acelei perioade pentru a documenta un moment istoric. În spatele imaginilor care ne-au marcat imaginația stau decizii practice, tehnologii adaptate și, uneori, compromisuri inevitabile. Dar, pentru cei care preferă întrebările retorice și îndoielile senzaționale, aceste explicații reprezintă detalii insignifiante care doar le complică fascinanta presupunere.
Vasile Petrovan
Foto (c) eZiarultău
CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Forța și fragilitatea minții
