Pagina albă a începuturilor. Atâtea promisiuni în fiecare rând nescris. Atâtea posibilități. Presiunea colii imaculate vine la început de an la braț cu zăpezile încă fără urme de pași. Așa, ca într-o dimineață de iarnă în care tăcerea capătă noi profunzimi. Totul este posibil, nimic nu e prestabilit. Orice vis, indiferent cât de obraznic și de ghiduș, are intactă șansa de a se transforma în realitate.
Pagina albă a începuturilor. Rezoluțiile făcute la miez de noapte între ani – grăbit, în goana ticăitului de ceas, sau cumpătat, analizând fiecare centimetru de speranță – încă stau în picioare. Semețe ca niște munți deocamdată necuceriți. Care te sfidează, provocându-te să încerci. Ambiționându-te să nu te dai bătut.
Pagina albă a începuturilor. Ia radiera și îndrăznește să ștergi. Oameni care nu aduc nimic pozitiv în viața ta. Relații nocive în care te-ai complăcut din diverse rațiuni. Amintiri care nu au textura de catifea. Experiențe care se aștern sub picioarele tale precum nisipuri mișcătoare permanent amenințând să te răstoarne când încerci să mergi mai departe.
Pagina albă a începuturilor. Speranța de mai bine uneori dansează tango cu spaima inexplicabilă de a fi tu. Fără să te ascunzi sub colorate măști venețiene. De a spune ce simți. Fără a farda și dribla adevărul. De a respecta principiile pe care le-ai tot ascuns prin poduri de case și de suflet încercând să te integrezi într-o lume pe care nu o mai înțelegi.
Pagina albă a începuturilor. Să îndrăznim!
Ramona-Ioana Pop
CITEȘTE ȘI:
Nicicând nu vom mai fi atât de tineri ca azi…
