”0,1%?”. Acesta este documentarul care completează trilogia speranței pe care a dorit să o realizeze băimăreanul Călin Terțan. După ”Moartea… punct sau virgulă?”, care lansează ipoteza continuității vieții după moarte, și după ”Reîntoarcere?”, care propune ideea eternei reveniri, documentarul care va avea o primă vizionare publică în luna decembrie vorbește – pornind de la cazurile unor băimăreni – despre autovindecarea prin credință.
”Cu discreție mă apropii de cuvântul «miraculos». Pentru că, în ziua de azi, dacă îl folosești, lumea începe deja să te cam excludă din societate… Dar în acest documentar asta facem: abordăm adevărate miracole din punct de vedere medical”, declară pentru eZiarultău Călin Terțan. Mărturisind că, prin temele abordate în cele trei documentare, reacțiile nu au fost mereu de catifea.
”Eu cu aceste filme nu am îndrăznit nicio secundă să dezvolt o certitudine”
– A fost mai întâi documentarul ”Moartea… punct sau virgulă?”, în care ați lansat ipoteza continuității vieții după moarte. A urmat ”Reîntoarcere?”, care a propus ipoteza eternei reveniri. Ați finalizat recent documentarul ”0,1%?”. De data aceasta care este ipoteza?
– Eu cu aceste filme nu am îndrăznit nicio secundă să dezvolt o certitudine. Nu am propus rețete. Nu am venit să spun: ”Măi, băieți, am rezolvat noi subiectul acesta, nu vă mai bateți capul”. Noi dezvoltăm niște ipoteze pe baza unor realități din jurul nostru. Realități care mi-au atras atenția de-a lungul vieții și m-au cam dat peste cap. Sunt ipoteze care au tangențe cu misterul, cu miraculosul, cu inexplicabilul, cu esoterismul, cu misticismul. Când le-am coroborat și mi-am dat seama că noi știm foarte puțin din jurul nostru (oamenii de știință spun că noi cunoaștem 4% din energia și materia care ne înconjoară), m-am gândit că aceste ipoteze lansate de noi au legătură tocmai cu cele 96 de procente de necunoscut.
Am îndrăznit cu acest al treilea documentar să intru în zona metafizică și să caut acolo niște răspunsuri. Să pornim de la titlu: ”0,1%?”. Procentul este ales arbitrar, dar cred că se apropie într-o oarecare măsură de realitate. Se referă la ideea că unu din o mie de oameni beneficiază în cursul vieții – împotriva rațiunii și a oricărui suport științific – de o vindecare inexplicabilă. Cu discreție mă apropii de cuvântul ”miraculos”. Pentru că, în ziua de azi, dacă îl folosești, lumea începe deja să te cam excludă din societate… Dar în acest documentar asta facem: abordăm adevărate miracole din punct de vedere medical. Asta este ideea filmului: puterea și capacitatea de vindecare potențate de credința din noi.
”Lansarea oficială a documentarului va fi în 5 aprilie”
– ”Rețeta” este aceeași din primele documentare? Personaje reale, cu experiențele lor, și opiniile unor personalități?
– Am ales patru exemple, patru personaje, patru oameni din Baia Mare. Care, în discreția lor, nu și-au făcut până acum publică spectaculoasa vindecare. Și da, filmul nu putea sta în picioare numai cu cele patru cazuri. Așa că avem în film și șapte personalități, vi le enumăr în ordinea aleatorie: prof. univ. dr. Ion Mânzat – părintele psihologiei transpersonale din România; prof. univ. dr. Anca Munteanu – președinta Asociației Europene de Psihologie Transpersonală; prof. univ. emerit dr. Traian Stănciulescu de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași; prof. dr. Ovidiu Coșbuc de la Universitatea Pontificală din Roma; actorul Dorel Vișan; prof. univ. dr. Matei Georgescu – membru al Asociației Internaționale de Psihanaliză; Părintele Irineu de la Mănăstirea Prislop.
– Când va fi lansat?
– Subiectul filmului fiind credința, prima vizionare oficială o vom face în luna decembrie la mănăstire la părintele Irineu. Lansarea oficială a documentarului va fi în 5 aprilie 2025 în Baia Mare. Încă nu ne-am hotărât asupra locului.
”Cu filmele acestea am devenit o țintă din toate părțile”
– Toate titlurile sunt cu semn de întrebare la final. O variantă de a lăsa loc de mai multe răspunsuri? O formă de autoprotecție?
– Cu filmele acestea am devenit o țintă din toate părțile. Intrând în zone în care mi-am depășit competența și expertiza profesională, din mai multe sfere au venit comentarii mai mult sau mai puțin malițioase la adresa mea și a subiectelor abordate. Deci posibil ca aceste semne de întrebare să fie o formă de protecție. Dar cred că mai degrabă este o formă de a lăsa loc și pentru alte răspunsuri. De a lăsa fiecărui privitor libertatea de a alege propriul răspuns. Asta mi-am dorit: vezi filmul, te pune pe gânduri, se sădește o sămânță a îndoielii apropo de certitudinile pe care le aveai până atunci. Iar cu primul documentar am reușit asta. Mulți au venit plini de scepticism și animați de curiozitate la vizionare. Iar după o vreme mi-au mărturisit, întâlnindu-ne, că filmul a sădit în ei o sămânță care lucrează, care erodează încet zidul prejudecăților creând loc pentru o mai mare permeabilitate față de nou, față de necunoscut.
”Filmele nu au subiecte derivate din pseudoștiință, ci din metaștiință”
– Alegeți intenționat aceste subiecte care provoacă pentru a spori interesul iscat în jurul filmelor dumneavoastră?
– Le aleg intenționat pentru că sunt subiecte care mă pasionează. Care fac parte din viața mea. Eu în lumea aceasta trăiesc. Asta citesc. Și ”locuiesc” în universul acestor subiecte de vreo 25 de ani. Am ajuns la nivelul de cunoștințe și la vârsta la care pot completa acest puzzle cu piesele pe care le-am tot descoperit de-a lungul timpului, având o imagine cât de cât panoramică. Dar, mă repet, o imagine panoramică având un semn de întrebare în spate. Îndrăznesc să abordez aceste subiecte pentru că îmi dau seama că mult prea importanți oameni de-a lungul istoriei s-au ocupat aproape exclusiv de această zonă pentru a ne învârtoșa și a ne bloca în cunoștințele dobândite exclusiv pe băncile școlii și a merge până la final prin viață cu ele. Nu! Oameni de o foarte înaltă probitate științifică au avut și au în preajma lor foarte multe semne de întrebare pe care și le recunosc. Au decența să admită că există ceva mai mult decât putem noi conceptualiza cu creierul nostru.
Filmele nu au subiecte derivate din pseudoștiință, ci din metaștiință. O zonă pe care deocamdată (și subliniez cuvântul deocamdată) nu am reușit să o pătrundem. E ca și o perdea pe care doar îndrăznim uneori să o dăm ușor la o parte. Noi nu putem vorbi azi de certitudini: ceea ce ieri părea imposibil azi este ceva banal, ceea ce azi e inexplicabil va găsi răspuns peste o vreme. Noi nu putem metaboliza deodată toate lucrurile inexplicabile din jurul nostru. Dar încet-încet primim porții tot mai consistente și cu mesaj tot mai aproape de acea parte de 96% de care pomeneam mai devreme. Filmele au doar menirea de a potența niște minți care sunt dispuse să accepte că există ceva mai mult decât percepem noi acum și că acolo sunt, probabil, marile adevăruri. Iar subiectele documentarelor, care acum sunt delicate, în lumina descoperirilor științifice următoare vor deveni banalități.
”Am fost deja respins de mulți prieteni, de multe neamuri”
– Spuneați că vă preocupă aceste subiecte de circa un sfert de secol, ați dobândit deci un bagaj informațional consistent. Ați ales să îl folosiți în aceste documentare care, pe undeva, au un circuit relativ închis. De ce nu optați pentru o metodă de a ajunge cu aceste idei la și mai multă lume?
– Eu cred că filmele ajung la multă lume. Nu văd ce aș putea face mai mult. Mai sunt invitat la conferințe, la workshopuri, la emisiuni. Așa că eu împărtășesc la nivelul în care sunt chemat. Când și unde sunt solicitat. Mai mult de atât eu nu pot face. Nu pot să mă duc peste oameni și să le spun: ”Haideți să vă spun eu cum stă treaba!” Pentru că sunt respins. Oricum am fost deja respins de mulți prieteni, de multe neamuri. Am fost mai mult ”ejectat”, decât primit cu brațele deschise. Dar, în același timp, am fost ”îmbrățișat” de unii oameni în compania cărora nu credeam vreodată că voi putea ajunge. Am întâlnit oameni care mi-au mărturisit în premieră experiențe prin care au trecut. Pentru mine aceste lucruri reprezintă marele cadou.
”Oscarul pentru mine a fost lacrima”
– Simțiți că ați câștigat mai mult decât ați pierdut?
– Clar. Absolut. La nivel spiritual vorbind, pentru că altfel aceste filme sunt făcute din bugetul familiei. Material nu am câștigat nimic.
– Nu îmi trecea prin minte aspectul material…
– … atunci da: spiritual am câștigat enorm. Știți care e cel mai frumos cadou? Când, în timpul vizionărilor, eu stau și urmăresc reacția spectatorilor. Când am văzut lacrimile din ochii oamenilor, pentru mine a fost cel mai mare cadou. Oscarul a fost pentru mine lacrima.
– Nu erau lacrimi de tristețe?
– Nu. Erau lacrimile revelației. Ale splendorii descoperite în urma vizionării filmului. Eu vedeam emoția spectatorilor, trăirile lor, metamorfoza pe care o suferă spectatorii în timpul vizionării – acestea, repet, sunt pentru mine marele câștig dobândit în urma acestor filme.
– Îmi spuneați că cele trei documentare formează o trilogie a speranței. Speranța că ce?
– Speranța continuității. Și de la Platon încoace sunt pline cărțile și bibliotecile de mărturii de genul acesta. Speranța eternei reveniri. Venim, stăm o perioadă, plecăm. Și revenim de câte ori e nevoie pentru a evolua spiritual… Plus speranța potențialul credinței din noi. Indiferent ce terapie faci, dacă o faci cu toată credința, atunci va avea cu siguranță efect vindecător.
”Fug de cei care au numai certitudini”
– Despre fiecare film când am povestit, deja în dumneavoastră exista sămânța proiectului următor. Așadar, care e continuarea?
– Am subiectul pentru un eventual al patrulea film. Dar după ce lansăm acest al treilea documentar îmi voi aștepta muza care să mă ajute să scriu cartea ”Trilogia speranței”, care va cuprinde povestea acestor trei documentare. În plus, al doilea film doresc îl refac în această iarnă cu o nouă distribuție. Prima variantă a ieșit bine, dar din motive independente de voința mea filmul s-a blocat. Așa că îl refac, vom lucra din nou cu profesioniști. Iar cel care va face ședințele de hipnoză de această dată va fi portughezul Victor Rodriguez, considerat în lumea psihologiei transpersonale cel mai competent hipnotizator din Europa. Va veni în Baia Mare. Persoanele care se vor supune experimentului abia așteaptă momentul, scenariul în capul meu este deja foarte clar. Cred că se va numi ”Re-venirea?”. Pentru că ideea eternei reveniri rămâne.
– Tare vă mai plac semnele de întrebare…
– … și la fel de mult oamenii care au întrebări. Fug de cei care au numai certitudini. Îmi plac oamenii care au îndoieli. Pentru că îndoiala este motorul evoluției, nu certitudinea.
Ramona-Ioana Pop
Sursă foto: arhiva personală Călin Terțan
CITEȘTE ȘI:
În culisele documentarului ”Moartea… punct sau virgulă?”
Un om de milioane?, Respect pentru Călin Tertan
:)))))) Un narcisist care pacaleste cu succes „elita spirituala baimareana” crezatoare cu mare naivitate in eruditismul acestui personaj. Nimic nou sub soare! Se foloseste de notorietatea unor persoane cunoscute pentru a-si insusi vorbele lor. Patetic!