Turneul final și-a luat rămas bun de la noi pe Wembley, cu o partidă între două echipe aprige în joc. Reprezentativa Albionului a lăsat orice calm englezesc deoparte, a pornit avântat și a deschis scorul iute, în minutul 2, când mulți dintre suporteri nici măcar nu apucaseră să-și deschidă berea. Ghinionul Angliei e că a avut de-a face cu Italia. Pe Squadra Azzurra o poți conduce la cofetărie, cu alde curtoazie, să-i oferi un ecler și un cico, însă când o conduci într-un meci, mai ales într-o finală, nu te aștepți să-ți spună că ești un sir desăvârșit. Din contră, te râcâie până se închide cofetăria.

Într-un joc încărcat de miza titlului european, Italia a părut cumva mai pe picioarele ei decât Anglia – care, să nu uităm, juca în fața propriilor suporteri. Italia a știut să își organizeze jocul mai bine decât adversara sa, mai cu seamă în repriza a doua. A presat-o temeinic, exasperant parcă. A avut și Anglia momentele ei bune, nimic de zis, numai că acelea ale Italiei au părut cumva ceva mai bune.

Până la urmă decizia privind noua campioană europeană s-a luat de la punctul cu var, în urma loviturilor de departajare. Poate că Italia își merită titlul fiindcă a arătat, de-a lungul acestui turneu final, că e o echipă solidă. Și Anglia, la rândul ei, a fost o echipă solidă, poate însă până să întâlnească Squadra Azzurra. Una peste alta, e bine că ne-am bucurat de fotbal.

De-acum încolo, dat fiind că Europeanul s-a încheiat, rubrica ”Jurnal de microbist” se va ocupa de meciurile echipelor noastre din tururile preliminare ale cupelor europene. Mâine vorbim de CFR și de returul de la Banja Luka. Spor la fotbal să fie!

Tiberiu Sabo

Foto: captură video UEFA.tv

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.