Auzim adesea, ba la serviciu, ba la iarmaroc, ba în vreun schimb de politețuri cu vecinul care și-a scos cățelul la cele care trebuie făcute că trăim vremuri agitate. După ce unii îți treieră răbdarea cu verdictul vremurilor agitate, te întrebi, retoric, oare de ce le-o plăcea sintagma asta atât de mult. Și de ce nu acceptă că vremurile nu-s defel agitate, agitați sunt doar unii oameni. Unii care își injectează zilnic în comportament sau în traista cu neuroni o doză mare, cât pentru un cal, de mișcare browniană.

Fără îndoială că sunt o sumedenie de oameni care au multe de făcut de-a lungul zilei și cu care timpul chiar e zgârcit. La fel de adevărat e însă că unii cred că e un soi de trend să spună ”vai, dar nu am timp, sunt mereu pe grabă”. Habar n-au unde se grăbesc, dar sună bine, că așa au auzit ei de la alți grăbiți care aproape că se jură că agitația e un semn de importanță flaușată care nu are cum să treacă neadmirată.

Una peste alta, e treaba fiecăruia de ce fandoseli se înconjoară, în pripă ori pe îndelete, numai bine ar fi să nu-i agite și pe alții care n-au nicio vină.

Tiberiu Sabo

Sursa foto: pixabay.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.