Azi pornesc de la un poem, ”Autobiografie în cinci capitole”, scris de Portia Nelson, poem pe care l-am descoperit într-o carte semnată Wayne Dyer.
”Capitolul 1
Mă plimb pe stradă
Este o groapă adâncă în trotuar
Și cad în ea
Sunt pierdut… nu am nicio speranță
Nu este vina mea
Îmi trebuie o veșnicie să găsesc o cale de ieșire
Capitolul 2
Mă plimb pe aceeași stradă
Este o groapă adâncă în trotuar
Mă fac că nu o văd
Și iarăși cad în ea
Nu îmi vine să cred că sunt în același loc
Dar nu este vina mea
Îmi trebuie și acum mult timp să ies
Capitolul 3
Mă plimb pe aceeași stradă
Este o groapă adânca în trotuar
O văd că este acolo
Dar tot cad în ea… este un obicei
Ochii îmi sunt deschiși
Știu unde mă aflu
Este vina mea
Ies numaidecât
Capitolul 4
Mă plimb pe aceeași stradă
Este o groapă adâncă în trotuar
O ocolesc
Capitolul 5
Mă plimb pe o altă stradă”
Poezia de mai sus ilustrează cât se poate de clar evoluția. Atâta timp cât mergem pe aceeași ”stradă”, nu putem decât să ”cochetăm” cu aceeași ”groapă”. Ani de zile ne-am luptat să arătăm ce avem și cine suntem, să etalăm tot ce posedăm. Și n-am ajuns tare departe așa… Am dat la o parte sufletul pentru imagine, am ignorat partea spirituală pentru lucruri materiale. Am lăsat credința în noi și în Dumnezeu pentru voia sorții. Am lăsat iubirea pentru frică. Așa că poate că nu întâmplător trăim aceste vremuri. Și poate nu degeaba suntem împinși să ne întoarcem către noi și către Dumnezeu.
Vă doresc și îmi doresc să schimbăm cu toții ”strada”! Zile cu liniște în suflet! Și Paște luminat! 🙏🤗
Ela BALAJ
psiholog clinician & psihoterapeut integrativ
CITEȘTE ȘI:
Psiholog Ela Balaj: ”Lipsa iubirii de sine e una dintre principalele cauze pentru care ajungem la dezechilibre”
Cum să creștem relații fericite și cum să le ferim de a se îmbolnăvi
Putem iubi pe altcineva doar la nivelul la care ne iubim pe noi
