Societatea în care trăim e una rațională. Educația e preponderent rațională. Școala e axată pe a dobândi cunoștințe. Și mai puțină cunoaștere. Sigur că avem nevoie de cunoștințe, de informații și de rațiune. Gândirea e un instrument minunat atunci când servește inimii. Însă cunoașterea e diferită de cunoștințe. Cunoașterea presupune a înțelege la nivel profund o situație. Cu tot cu consecințe.
Adesea mi se spune: ”Sunt conștient/ă că nu e bine ce fac dar nu mă pot opri”. Nu. Nu ești conștient/ă dacă perseverezi în a face lucruri care îți fac rău. Pentru că dacă ești conștient/ă nu mai poți face. Chiar dacă e greu, chiar dacă presupune să te doară, pur și simplu nu mai poți continua odată ce ai conștientizat că situația e nepotrivită pentru tine. Uneori a te vindeca doare mai tare decât rana în sine… E la fel cu a smulge cuțitul din rană. Necesar, de altfel, pentru că abia apoi începe vindecarea.
Spui că știi că în pahar e otravă (”Știu că nu e bine pentru mine”). Dar dacă știi că în pahar e otravă, îl mai bei zi de zi? Speri ca printr-o minune otrava să nu își facă efectul?! Din păcate lucrurile de cele mai multe ori nu stau așa și, mai devreme sau mai târziu, consecințele apar. La nivel fizic și/sau la nivel psihic.
Primul pas spre schimbare este să conștientizăm ceea ce nu ne (mai) place, ceea ce ne face rău. Pentru că nu putem schimba ceva de care nu suntem conștienți. Sigur că e foarte ușor să spui asta la nivel declarativ. În fapt sigur că e multă muncă. Și, totuși, voi continua să scriu și să spun ceea ce cred, cu toate că e posibil să nu fiu înțeleasă de la început. Dar sunt conștientă și îmi asum consecințele. 😁🤗
Ela BALAJ
psiholog clinician & psihoterapeut integrativ
Imagine de la Pixabay.
CITEȘTE ȘI:
Să ne (re)amintim să râdem!
