Este posibil ca din iubire să se nască suferința? Oamenii, cei mai mulți dintre ei, cred asta. Unii sunt chiar convinși că întotdeauna locul iubirii este repede ocupat de suferință pentru pierderea ireparabilă, irepetabilă…

Pe întregul mapamond oamenii sunt învățați să creadă în iubire ca fiind valoarea supremă, absolută, divină. Sfintele Cărți ne învață să ne iubim aproapele ca pe noi înșine… Iubirea nu-i un lucru pe care-l faci, ci un fel de a fi! Iubirea se referă exclusiv la tine și nu are nimic de-a face cu celelalte persoane. Este modul tău de a fi, de a exista. Iubirea începe ca o stare de bine, de bucurie, de beatitudine… Oamenii spun că se sfârșește în anxietate, suferință, durere, depresie.

Iubești pe cineva? Dacă nu se află lângă tine, îl poți iubi? Desigur! Dacă persoana iubită moare? O mai iubești? Cu siguranță! A fi plin de iubire înseamnă a-ți manifesta dorința de a fi liber, de a te deschide… Iubirea este fereastra deschisă spre oameni.

Așadar: ce-i iubirea? Este ceva numai al tău! Te folosești de cealaltă persoană doar pentru a deschide iubirea din tine. Tu folosești persoana iubită ca pe o ”cheie” care te ajută să-ți deschizi iubirea care se află deja în interiorul tău. Și atunci de ce se instalează durerea și suferința atunci când lipsește ”cheia” (persoana iubită)? Pentru că respectiva ”cheie” are două picioare, două mâini și o voință proprie? De ce suferi? Pentru că nu poți ține ”cheia” în buzunarul de la piept? Pentru că nu poți controla libertatea celuilalt? Pentru că nu poți face ce vrei, când vrei și cum vrei tu cu ”cheia”? Te mai întreb o dată: de ce suferi? Pentru că respectiva ”cheie” nu-ți aparține și nu ești un proprietarul ei absolut? Cumva pentru că vrei să-i amputezi orice demers întru libertate? Nu cumva din cauză că vrei să deschizi niște uși care nu există nicăieri?

Și iar îți spun: iubirea este doar a ta, se află numai în interiorul tău și poate fi accesată ori de câte ori vrei tu. Pentru că tu nu ai nevoie de nicio cheie pentru că nu ai ce deschide: nu ai încuietori, nu ai uși și nici ziduri pe care să le deschizi. Tu îți construiești ziduri și uși iluzorii, pe care începi să le cauți… Și iarăși, atunci când găsești o ”cheie” la o ușă care nu există, te cuprinde groaza că o vei pierde. Suferința stă pitită după fiecare ușă iluzorie, gata să te inunde.

Dacă vei ajunge să înțelegi și să experimentezi libertatea de a iubi, nu vei mai cunoaște tristețea, suferința, durerea și, mai ales, nesiguranța.

dr. Vasile BÎRLE

Imagine de la Pixabay

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.