Hai să zăbovim nițel, cu voia dumneavoastră, asupra sportului. Asupra sportului din țara noastră, iar nu din țara altora, fiindcă poate că la alții va fi fiind altfel decât e la noi. Să zăbovim fără încrâncenare, dar și fără zâmbete de vodevil. Să o facem cu un soi de simț al măsurii. Căci o măsură, nu-i așa?, există în toate. Sau ar trebui să existe, din partea oricărui om cu scaun la cap.
De pildă o știre despre un fotbalist mediocru dintr-o echipă chipurile cu pretenții care e văzut la cârciumă că bea un țoi de secărică după ce a pierdut un meci sau despre care se aude că i-a dăruit din tot sufletul său generos scatoalce prietenei ori nevestei ia fața – iertați exprimarea deloc pufoasă – unei știri despre o performanță obținută de un atlet, de o gimnastă, de un șahist, de un sportiv dintr-un alt domeniu decât cel al fotbalului. De ce? Fiindcă fotbalul, ar spune unii, se consumă mai mult decât alte sporturi.
Dincolo de ce or crede unii și alții, ar trebui prețuite știrile legate de strădaniile unor sportivi, mici ori mari la vârstă, care își respectă îndeletnicirea fără nazuri și ieșiri în decor și care fac performanță. Oameni care sunt lăsați pe nedrept într-un soi de anonimat din pricină că fac mai mult trafic pe net ori la TV știrile legate de duduia formidabilă a fotbalistului cutărescu ce tocmai și-a rostuit niște silicoane aproape la fel de mari ca mingea de fotbal și se simte perfectă ca damă, parol!
Poate că uneori ar fi bine să scotocim nițeluș prin tolba cu repere, să scoatem la suprafață ceea ce contează cu adevărat. Iar asta nu ține doar de sport. Ține de reperele din viața fiecăruia.
Hai să încheiem într-o notă optimistă. Vorba ceea: n-o fo’ veci să nu fie cumva 🙂
Tiberiu Sabo
Sursa foto: Pixabay
CITEȘTE ȘI: Fotbal – naționala | Așa și-așa. Și nu prea. Om mai…
