”Ea va veni”, spune cântecul. ”El va veni”, spune inima. Și uite așa, acolada peste timp (mare acolada, pentru că mulți sunt și anii…) se așterne strălucitoare. Eram un copil (mic) atunci când vărul meu, student în București, a venit cu o placă de vinil și a spus: ”Trebuie să asculți asta”.
Am ascultat ”Interioare” în 1984. Clar că multe din subtilitățile textelor îmi scăpau. Evident că multe din acorduri treceau pe lângă mintea de copil. Dar un scurtcircuit s-a produs. Nu era inventat butonul ”repeat”, dar eu puneam – iar și iarăși – placa de vinil să cânte. De la un timp știam versurile. Așa că îmi puneam în picioare cei mai eleganți pantofi Guban ai mamei mele și cântam, voce lângă voce cu Alexandru Andrieș, albumul ”Interioare”. De la un capăt la altul. Mai îmi aluneca piciorul (tocurile erau mari și erau cui). Mai îmi aluneca și vocea (de la corul școlii mă rugaseră politicos să mă retrag). Dar ceva în versuri, ceva în melodii, ceva dincolo de versuri și de melodii, mă fermeca… Și entuziasmul cumva compensa și estompa celelalte detalii.
Timpul a trecut. Iubirile și despărțirile, anotimpurile, nu știu cum, dar urmau versuri de pe album. Cu (aproape) fiecare pas ce îl făceam… Că era vorba de umbrele (două!) sau de ”nori adunați pe frânghie”. Că era vorba de pahare de vin băute cu stele vecine sau de cer înrămat în ferestre. De dorința de a păstra pe cineva aproape de tot în buzunarul special de la capot, din argint și catifea. Sau, dimpotrivă, de instinctul de a-i arăta ușa și soarele apus pe buza de sus… Că era despre ochi de ciocolată sau despre ochi decupați din senin. Despre fulare vișinii sau despre păr roșcat-auriu.
Vremea a trecut. Iarăși. Să tot fie vreo patru decenii de când ascult Alexandru Andrieș. Cu aceeași bucurie. Cu aceeași emoție. Cu timpul, cu vremea, cu gândurile, cu întâmplările, au fost de actualitate mereu alte și alte versuri. Alte și alte melodii. Alte și alte albume au trecut în față pe raftul cu viniluri. Ca celebrul fir al Ariadnei, cumva, m-a urmat pas cu pas. Am adunat albume. L-am savurat în concerte. Azi, dacă ar fi să fiu sinceră, ar fi vorba despre ”știu că încă-i prea devreme / străzile, toate, sunt pustii / dacă însă vei veni / te voi aștepta, să știi / asta-n fiecare zi / până când vei veni…” Și probabil și mâine. Dar de poimâine poate fi vorba despre orice.
Alexandru Andrieș va cânta în Baia Mare alături Maria Ioana Mîntulescu – voce, Berti Barbera – voce, muzicuță și percuții, Sorin Romanescu – voce şi chitară, Vlady Săteanu – contrabas, sunetul în live fiind asigurat de Victor Panfilov. Concertul, organizat de Asociația One Sound, va avea loc în 24 februarie, începând cu ora 19.00, în Sala ATP Tech Center. Sold out, anunță organizatorii.
Ramona-Ioana Pop
CITEȘTE ȘI:
Alexandru Andrieș, concert în Baia Mare
Ce frumos e sa asculti un artist precum Alexandru Andries de atatia ani si sa simti ca versurile si melodiile lui te insotesc mereu, ca le gasesti mereu relevanta in fiecare moment al vietii tale. Cred ca asta e adevarata magie a muzicii, capacitatea de a ne conecta la cei din jur si de a ne face sa ne simtim mai aproape de sufletul nostru. Mult noroc la concertul din Baia Mare si sa te bucuri din plin de aceasta oportunitate unica de a-l asculta live pe Alexandru Andries alaturi de Maria Ioana Mintulescu si restul trupei. Cu siguranta va fi o seara de neuitat!