Pe lângă Ziua Copilului (la mulți, mulți ani frumoși și plini de bucurii, dragi copii!), 1 iunie e și ziua care vine cu cel de-al doilea buchet de măsuri de relaxare în vremea coronavirusului. Între aceste măsuri s-a cuibărit și cea care spune că vor putea fi organizate spectacole în aer liber cu cel mult 500 de spectatori, așezați la distanța de siguranță cuvenită și cu respectarea celorlalte reguli legate de prevenirea infecției cu acest virus exasperant. De pe la mijlocul lunii iunie se va relua și campionatul Ligii I de fotbal, însă, iaca poznă!, regula celor sub 500 de spectatori în aer liber nu se aplică și aici. De ce? Asta rămâne un mister. De fapt misterios e modul în care au gândit – în cazul în care au făcut-o, desigur – cei care au croit măsura ca un meci de fotbal să nu fie tratat ca un alt eveniment sub cerul liber la care pot asista până la 500 de oameni.
De acord că n-avem un fotbal seducător la nivelul Ligii I, dar orice meci, cât ar fi el de slab, tot un eveniment în aer liber se cheamă că e, tot ca un soi de spectacol poate fi luat. Că e un spectacol prost, asta pică în seama plătitorului de bilet să constate și poate că data viitoare nu mai calcă pe stadion nici să-l roage cineva ori să încerce să-l ducă acolo cu arcanul.
Poate însă că autoritățile au avut motive mai tainice, mai subtile, care ne scapă nouă, ca să nu lase o brumă de 500 de spectatori pe stadioane. Poate s-au gândit, de pildă, că publicul nu va respecta măsura cu masca pe față fiindcă nu poate mânca semințe. Sau dacă totuși poartă, regulamentar, mască să nu-și bage cumva pe sub ea paiul de la suc în nas în loc de gură. Ori că, fiind puțini spectatori, se va auzi răspicat, cu subiect și predicat, pe microfoanele de fond orice sudalmă din tribune. Orișicât, necunoscute sunt căile restricțiilor.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: pixabay.com / Anja
