Banii sunt simbolul universalității materiale. Încă de la apariția lor au migrat și în conștiința umană. Oamenii cred în bani, considerându-i aducători de bucurii, satisfacții, împliniri și, de ce nu?!, chiar de fericire. Banii au forța de a aduce la același numitor comun diferențele dintre oameni.
Aurul – Fata Morgana care a orbit și înnebunit lumea!
Banii sunt o născocire, o plăsmuire, o creație. La începuturile istoriei lor au îmbrăcat diverse forme: scoici, metale, pietre, tutun, cereale, sare (de la care derivă noțiunile de soldă și salariu), vite (în latină pecus, care a dat termenul de pecuniar) etc. Moneda face parte din categoria generică de bani și a fost inventată de om. Istoria nu poate da informații certe despre primele monede, dar cei mai mulți consideră că ele și-au anunțat prezența în Ur (Mesopotamia, Irakul de azi) cu circa 3 milenii înainte de Christos, fiind bătute din aur cu efigia lui Ishtar – zeița fecundității și a morții. Aurul, Fata Morgana care a orbit și înnebunit lumea! De la descoperirea lui, aurul a avut cel mai mare succes în reprezentarea banilor, atât de mare încât s-a confundat în conceptul de bani. Mai târziu, pentru a face față schimburilor, s-au folosit tot felul de metale (cupru, fier, argint) pentru confecționarea banilor. Întotdeauna, însă, recunoașterea, admirația și dorința deosebită s-au îndreptat spre monezile din aur.
Vițelul de aur, simbol al materialismului
În rătăcirea lui prin deșert, poporul lui Israel i-a cerut lui Aaron, fratele lui Moise: ”Scoală și ne fă Dumnezei care să meargă înaintea noastră”. Zis și făcut! Podoabele femeilor au fost topite și transformate într-un un vițel în fața căruia evreii s-au prosternat și căruia i-au adus ofrande. Simțindu-se singuri și părăsiți (Moise urcase pe muntele Sinai pentru a primi Tablele legii), oamenii au dorit să-și creeze un substitut al divinității. În mitologia grecească, Plutus este zeul bogăției, a fost orbit de către Zeus pentru că a vrut să stăpânească lumea prin împărțirea arbitrară a favorurilor. Aflăm această poveste de la Aristofan în piesa eponimă ce i-a fost dedicată. După vindecarea lui Plutus de către Calicia, el a devenit ”zeu”, fiind aclamat de cei săraci. Imediat, oamenii l-au detronat pe Zeus, șeful suprem al olimpienilor și muritorilor, și s-au prosternat la Plutus. Dar, odată ajunși bogați fără eforturi, oamenii n-au mai dorit să-și practice meseriile, devenind astfel inutili societății. Concluzia lui Aristofan este uluitoare: dacă oamenii s-ar scălda în abundență, ar dispărea plăcerea vieții pentru că lipsurile te îndeamnă la muncă și îți incită dorințele. După ani de zile, ideologia capitalistă a preluat ideea și a finisat-o, păstrând esența: munca te va izbăvi.
Cămătăria sau cum se fac bani din bani
Aristotel, părintele teoriei economice, pe lângă enunțarea celor trei funcții ale banilor (etalon al valorii, mijloc de plată și instrument de măsurare a averii) spunea că moneda este ”măsura comună a tuturor lucrurilor”. Pentru marele învățat, bogăția este de două feluri: legitimă – menită să facă viața mai plăcută, respectiv problematică – cu trimitere la acumulările fără de rost și fără limite. În context, Aristotel condamnă camăta ca fiind ceva împotriva naturii, o sursă de a face bani din bani prin înrobirea altor semeni. Dante așează cămătarii în cel de-al treilea brâu din al șaptelea cerc, mult mai jos decât hulitorii și sadomiții. Sfântul Augustin acuză cămătăria de ”fornicație spirituală” (act carnal fără justificare creatoare). Noțiunea de cămătărie apare astfel ca un oximoron prin faptul că aduce beneficii zi și noapte chiar dacă proprietarul… doarme. Povestea nobilului din Limousin care a sădit galbenii în grădină spre a-și spori averea este cât se poate de elocventă pentru a lămuri forța lor asupra conștiinței umane.
Banii au multă putere, dar și forța de a o propaga în mințile oamenilor
Dicționarele de economie ne spun că banii sunt o ”denumire generică pentru toate felurile de monedă și semne ale valorii” care pot defini valoarea tuturor bunurilor. Banii sunt o marfă universal acceptată și dorită de toată lumea – indiferent de cultură, religie, rasă – și corup suflete. Forța le vine din puterea ”încorporată” în fiecare unitate monetară: cu cât ai mai mulți bani, cu atât vei căpăta mai multă putere. Odată cu baterea monezilor din aur, banii au simbolizat bogăția. Datorită asocierii aurului cu soarele, banii și-au sporit însemnătatea. Întru preamărirea lui Amon (Ra), egiptenii din Teba au vopsit diversele metale în galben-auriu. De atunci și până astăzi, acoperirea metalelor în culorile aurului nu s-a oprit, cunoscând procedee tot mai rafinate. Să privim înspre palatele cu multe turnulețe și ne vom convinge!
Dumnezeu se află peste tot, chiar și pe bancnote!
Universalitatea banului a intrat adânc și în conștiința multor oameni, mai tineri sau mai bătrâni, bărbați sau femei, albi sau de altă culoare, bogați sau săraci, creștini, musulmani, hinduși ori budiști, de la polul nord la cel austral. Banul simbolizează o viață mai bună, bucurii, satisfacții și împliniri. Desigur, contează numărul lor! Legătura dintre bani și Divinitate o regăsim în ”suflul” american inscripționat ca o împărtășanie în sine pe dolar: ”In God we trust”. Este cât se poate de evident că dolarul incumbă materialitatea cu spiritualitate. De aceea americanii spun că dolarul este o monedă aleasă de Dumnezeu pentru a înverzi întregul pământ. Se pare că, în bună măsură, a reușit! Argumentația ”banului ales” se bazează pe izvoarele dolarului: trecutul (prin faptul că poartă efigia părinților fondatori) și cerul (încrederea că puterea dolarului vine de la Dumnezeu). Să nu uităm că în SUA știința economică este o ramură a… teologiei. În toate culturile și religiile oamenii se roagă pentru bani, încrezători fiind că ei le pot rezolva problemele cotidiene, dar și pe cele de viitor. S-a ajuns la ”specializarea” rugăciunilor, cu ținerea unui post negru înaintea rostirii lor, cu acatiste, plânsete și prosternări, cu toate cele, în urma cărora banii ar trebuie să curgă gârlă și să sufoce conturile rugătorilor. Doamne, mare-i grădina Ta, și mulți sar gardul!
Formele se schimbă, esențele rămân
Zeul Ban este omniprezent atât în existența, cât și în conștiința oamenilor. Credința în bani dă esența unei posibile religii universale. Poate fi o religie care-și proclamă ideologia încă de pe vremea lui Aristotel. Propovăduitori de nădejde sunt cu nemiluita pe întreaga planetă. Cu siguranță se va găsi și un loc anume la care să se facă lungi pelerinaje pentru a i se aduce ofrande. Mulți vor ctitori catedrale, moschei sau temple cu chipul Zeului Ban. Astfel religia să fie completă. Iar dacă vrei să afli care-i părerea lui Dumnezeu despre bani, privește-i pe aceia care-i au cu prisosință și vei înțelege.
Vasile BÎRLE
Sursă foto: Marek Studzinski de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
În viață ca-n piață
Conflictele dintre generații se aplanează cu toleranță
Scara valorilor morale (și multe alte scări)
Fii zidarul vieții tale!
Despre normalitate și obișnuință
