Șefii de la Bruxelles și-au propus un plan de revitalizare a economiei Uniunii Europene. O direcție este a digitalizării și ecologizării economiilor. O altă măsură presupune generalizarea venitului minim la nivel european. Timp de șase săptămâni, începând cu luna ianuarie 2020, se va dezbate și se vor face consultări pe această temă. În spațiul european există mulți care solicită și susțin ideea impunerii unui venit salarial garantat. Pare ceva greu de crezut, dar nu imposibil. Timpul va confirma sau nu viabilitatea acestei teze.

Discrepanțele dintre țări se adâncesc, inegalitățile sporesc

Dreptul la muncă și la un trai decent, considerate drepturi fundamentale ale omului, nu pot fi garantate pe deplin de țările europene. Motivele sunt legate de funcționarea societății capitaliste (legea cererii și ofertei), fluctuațiile pieței, ciclurile economice, competiția internațională, demografia, migrația etc. În spațiul european există țări care nu sunt capabile să asigure cetățenilor condițiile de viață de nivelul mediei înregistrate de UE. În acele țări, printre care și România, mulți cetățeni nu-și pot acoperi nevoile fundamentale (hrană, locuinţă, sănătate, educaţie) din veniturile salariale. Datorită diferențelor mari dintre venituri și costul vieții, discrepanțele dintre țări se adâncesc, inegalitățile sporesc, migrația se accelerează și apar tot mai multe nemulțumiri, atât în țările mai sărace, dar și în cele bogate.

De la scepticism, la beneficii

Dorința de eliminare a inegalităţilor de orice fel este așezată la nivelul de principiu în cadrul Tratatului de funcționare al UE. Pe această linie s-au întreprins demersuri și acțiuni pe diverse planuri: economie, fiscalitate, mișcarea capitalurilor, libera circulație a persoanelor etc. Rezolvarea diferențelor a dus la creșterea veniturilor, a nivelului de trai, a bunăstării, a securității sociale, mai ales în țările est europene, în pofida scepticismului manifestat la momentul lansării acestor proiecte. Multe dintre demersurile făcute pentru eliminarea sau atenuarea discrepanțelor au fost considerate ca utopice în etapa de început. După înfăptuirea lor s-a dovedit că pot aduce beneficii pentru toți: și pentru cei mici, și pentru cei mari.

În România anului 2019, un sfert dintre angajați – salariul minim

În 2019, potrivit informațiilor furnizate de Eurostat, nivelul salariului minim în UE a înregistrat diferențe importante: 286 euro în Bulgaria și 2.071 în Luxemburg. Media europeană declarată a fost de 932 euro. În România, salariul minim net fost, în medie anuală, de 351 euro, ceea ce înseamnă cam 38% din media europeană. De acest venit minim garantat au ”beneficiat” un sfert dintre angajații români. Ponderea acelora plătiți cu salariul minim în Malta, Belgia sau Cehia este de numai 5%. Această discrepanță spune mult mai multe decât valoarea absolută a indicatorului. Prin ideea lansată de UE se urmărește ca salariul minim să fie stabilit în mod transparent, la 60% din salariul mediu înregistrat de statele uniunii.

În România, potrivit INS, la nivelul lunii noiembrie 2019, salariul mediu net a fost de 3.200 de lei, iar cel minim net de 36% din cel mediu, respectiv, 1.160 lei. Pentru 2020, salariul minim net va fi de 1.346 lei (un brut de 2.230 lei), iar cel mediu net de 3.176 lei. Aplicând matematic propunerea celor de la UE, rezultă că 60%*3.176 lei ne dă un salariu minim net posibil de 1.906 lei și se ajunge la nivelul de 508 euro, aproape de media europeană.

Pentru nivelarea inegalităților dintre țările europene

Viitorul economiei europene este orientat pe modele de creștere digitalizată și ecologică. În implementare, UE vine cu programe la care țările membre urmează să se alinieze. Constatăm că UE are o viziune destul de limpede asupra direcției în care ar trebui să evolueze mediul economic. Înspre nivelarea inegalităților dintre țările europene. Odată definită perspectiva economică europeană, se poate trece la stabilirea venitului minim garantat. Ideea este provocatoare și incitantă.

În dezbaterile ce vor urma pe linia venitului minim garantat se vor aprinde multe spirite, venite din toate părțile. Vesticii se vor simți lezați în afaceri. De ce? Pentru faptul că nu-și vor putea plasa capitalurile în zone cu salarii mici și nici nu vor avea acces la forța de muncă ieftină provenită din țările mai sărace. În țările unde venitul minim este sub media europeană, mulți ”afaceriști” se vor opune ideii, motivând încărcarea costurilor de producție cu elemente salariale suplimentare, care nu stau pe o creștere de productivitate și de valoare adăugată. Orice economist stagiar știe că acești indicatori se obțin în urma unor decizii manageriale adecvate.

Dacă ”afaceristul” își va spori indicatorii de eficiență, nu-i va fi greu să suporte diferențele. Necazul este altul: nu toți angajatorii își fiscalizează salariile. Practica este bine cunoscută: pe statul de salarii angajatul figurează cu minimul pe economie, iar ”în mână” primește diferența până la salariul ”negociat”, negociere făcută în afara contractului depus la instituțiile statului. Dacă statul român ar fiscaliza mai multe venituri, media salarială lunară ar fi cu totul alta!

Vasile BÎRLE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.