Până în 1989, de la instaurarea regimului comunist, ziua națională era 23 august. Cei de vârsta a doua și a treia își mai amintesc, desigur, cum ieșea lumea, cu mic, cu mare, la defilare ori cum se făceau spectacole omagiale pentru nea Nicu pe stadioane, cum stăteai în soare cu orele, de ajungeai să vorbești singur. Și cum, după treburile oficiale, ieșeau oamenii muncii la iarbă verde, la mici și bere. Se făceau serbări câmpenești, se distra omul cum putea, că multe variante de divertisment nu erau în acele vremuri. Sărbătorea lumea și la țară, chiar dacă nu se defila pe ulițe (poate doar gâștele). Mai trăgea omul o dușcă și mânca un copan cu vecinii și uite așa se puncta ziua națională în abur de veselie.
Poza de grup e din 1965, de la CAP-ul din localitatea Ungra. (Vladimir Andru)
Sursa foto: ro.wikipedia.org / hepparo