În situația în care, la nivelul economiei, se produce un dezechilibru care constă în apariția sau creșterea discrepanței dintre masa monetară și oferta de bunuri sau servicii în raport de situația dintr-o perioadă precedentă se spune că există inflație.
Acest proces se constată pe două paliere distincte, strâns legate între ele: creșterea generalizată a prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a banilor.
Diferența dintre masa monetară aflată în exces față de oferta de bunuri arată deprecierea puterii de cumpărare a banilor. Cauzele care conduc la o astfel de stare în economie sunt, încă, discutabile din perspectiva identificării lor cu precizie. Ori de câte ori se caută factorii generatori ai inflației se vorbește despre caracterul lor complex, multifactorial, cum ar fi acțiunea convergentă a mai multor aspecte: emisiunea excesivă de monedă, excedentul de cerere agregată peste oferta agregată, creșterea costurilor de producție indiferent de nivelul cererii agregate, importul de inflație etc.
Inflația prin costuri este determinată de creșterea prețurilor sau a tarifelor la resurse, respectiv, energie, gaz, combustibil care aduce după ea majorarea costurilor de producție, implicit a prețurilor de vânzare bunurilor economice. Astfel se antrenează scumpirile generalizate ale tuturor bunurilor și serviciilor economice, pe întregul lanț al economiei.
Inflația provoacă erodarea semnificativă a veniturilor, scăderea nivelului de trai, redistribuirea veniturilor și avuției, creșterea înclinației spre consum și reducerea procesului de economisire, încurajează debitorii (datornicii). Erodarea venitului aduce fenomenul de sărăcire în masă pentru că marea parte a populație unei țări este dependentă de salarii.
Inflația se măsoară ca o rată a creșterii de prețuri în perioada actuală față de cea din anul precedent sau prin rata scăderii puterii de cumpărare a banilor folosind același factor temporal. Între rata inflației și rata dobânzii relația este strânsă, ele condiționându-se reciproc.
În funcție de intensitatea cu care se manifestă, inflația poate fi latentă (târâtoare) – caracterizată printr-o creștere generală a prețurilor de 2-2,5% pe an; declarată (deschisă) – cu o rată anuală de 3-6%; galopantă – situație în care rata de creștere a prețurilor este cuprinsă pe intervalul 7-15% sau hiperinflație – atunci când creșterea prețurilor este scăpată de sub control, iar rata poate fi cu 2 sau 3 zerouri.
Atenuarea efectelor produse de fenomenul inflaționist se face prin măsuri de politică monetară (scumpirea creditelor, retragerea masivă a banilor de pe piață), intervenții bugetare (reducerea deficitului, diminuarea cheltuielilor publice, creșterea fiscalității) sau prin stimularea creșterii ofertei, a exportului etc.
dr. Vasile BÎRLE
Imagine de Steve Buissinne de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Impozite
Mic dicționar economic | Indicator
Mic dicționar economic | Industrie
