Industria este una dintre cele mai importante ramuri economice, ea fiind constituită ca urmare a diviziunii muncii.
Caracteristica principală a industriei este legată de procesele economice de tip industrial care presupun transformarea resurselor primare sau parțial prelucrate în bunuri economice. Practic industria prelucrează resursele (materii prime, materiale, produse agricole etc.) pentru a produce bunuri care vor fi puse în circuitul economic.
În literatura economică, ca și în practica curentă, termenul de industrie desemnează producția de bunuri materiale și servicii în care sunt utilizate mașinile, utilajele, instalațiile dar și inteligența artificială (roboții).
Industria a apărut în Anglia la final de secol XVIII și început de secol XIX, atunci când s-a produs o separare a meșteșugurilor de agricultură. Activitatea industrială s-a cristalizat în SUA, Germania și apoi Franța. La noi, germenii industriei au apărut abia după un secol, cu o accelerare mai importantă în perioada interbelică.
În perioada socialistă industria românească a fost caracterizată de o dezvoltare extensivă, cu unități de producție mari (energofage), fiind controlată în totalitate de către stat prin CSP (Comitetul de Stat al Planificării). Cu toate străduințele angajaților de la CSP de a corela subramurile industriale prin așa numita BLR (Balanța Legăturilor dintre Ramuri), nu s-a reușit atingerea unor parametri de performanță industrială decât pe unele domenii. Începând cu deceniul 8 din secolul XX au fost resimțite pregnant decalajele dintre domeniile industriale, fapt care a contribuit la scăderea eficienței economice și financiare generale a industriei. Principala cauză a ineficienței a reprezentat-o goana după cantitate, fapt care a afectat calitatea. Produsele slab calitative nu au avut parte de o recunoaștere pe piețele internaționale. Au existat și domenii în care industria românească a excelat, dar, din cauza subfinanțării proceselor de tehnologizare (limitarea folosirii valutei în acest scop), și acestea au devenit ineficiente.
Industria este principala ramură a economiei în care se produce valoarea adăugată (procesul de acumulare calitativă și cantitativă), pe seama căreia se formează cu preponderență PIB-ul (Produsul Intern Brut).
Industria clasică este o amintire, mai ales pentru țările dezvoltate. Viitorul industriei este cel al inteligenței artificiale (automatizare, robotizare etc.).
dr. Vasile BÎRLE
Imagine de Gordon Johnson de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Globalizare
Mic dicționar economic | Impozite
Mic dicționar economic | Indicator
